În urmă cu câteva zile, am dat de varianta online și moca a documentarului Colectiv, în arhiva postului german MDR. Cum linkul urmează să expire în curând (aviz amatoarelor), l-am trimis cât ai zice copy-paste la cel puțin 10 prietene și prieteni, cu recomandările de rigoare. Spre surprinderea mea, cei mai mulți au reacționat aproape…

Imaginați-vă un univers paralel în care USR-ul chiar e un partid de centru rezonabil, cu Florina Presadă președintă (știu, e un mare efort de imaginație, dar hai să încercăm). Suntem în decembrie 2020, alegerile parlamentare așteaptă după colț. Cu o zi înaintea ultimei confruntări televizate a liderilor principalelor partide, Cristi Julică, PR-istul fără scrupule al…

Am început să mă uit la The Crown din cauza peer pressure. Dar – țin să adaug – și pentru că, în adâncul sufletului, speram ca familia regală să fie prezentată ca ceea ce sunt convinsă că este în realitate (fără a avea dovezi directe, cred asta din simplă răutate): o familie disfuncțională. Pur și simplu mi se părea singura abordare sensibilă, care să merite audiențele. Dar nu, nici măcar bruma asta de satisfacție nu mi-a fost dată, dimpotrivă.

Pe când jucam eu șah – în intervalul de viață 6-16 ani – circula o vorbă care mi-a fost spusă de multe ori direct în față: ”există șah și există șah feminin”. Adică șahul feminin e așa, pe lângă, să nu zicem că nu e. Să dăm acadele la copii.

Ca fană declarată a Gretei Gerwig, nu aveam cum să ratez ultimul ei film – Little Women – care rulează în cinematografele din România sub titlul eronat de ”Fiicele doctorului March”. De fapt, ”doctorul” este ”pastor”, dar diferența probabil nu deranjează pe nimeni: important e să existe un cap de familie/autoritate patriarhală pe afiș ca…

Am crescut legănată în somn de ”visul american”. De la serialul Dallas1, care ne-a inițiat, ca nație, în tainele capitalismului și până la nopțile târzii când ultimele cuvinte pe care le auzeam înainte să mă bag la culcare erau: ”Good night, America, wherever you are”2 – visul american m-a însoțit seară de seară, livrat fără…

Pare că cineva de prin studiourile Marvel a avut în sfârșit revelația că e un pic dubios să nu existe picior (sau aripă sau ac, după caz) de super-eroină în poza de absolvire a ”seriei Avengers” care urmează să se încheie în curând cu filmul Avengers: Endgame. Așa că Captain Marvel a fost convocată urgent din stratosferă pentru a salva, ca o super-eroină ce e, producătorii de ditamai rușinica.

Părerea mea despre acest film s-a schimbat pe măsură ce am aflat mai multe detalii despre el, așa cum uneori îți schimbi impresia despre cineva când îi descoperi biografia. La prima vedere am fost plăcut surprinsă de miza lui ambițioasă, de efortul de a descrie realitatea emoțională complexă a unei relații amoroase. Am intrat în…

Am văzut acest film în preajma „Sfântului Valentin”, o sărbătoare de import care a prins de ceva timp rădăcini (mai ales consumeriste, adică din cele mai zdravene și năzdrăvane) și la noi. Și pot să spun că, mai ales pe fondul acestui moment nefericit (nu pot să îmi imaginez nimic mai trist decât o sărbătoare…