From Film

Lady Bird ne învață să zburăm

Asta mi-a plăcut cel mai mult la acest film, care face clar faptul că suntem, toate, niște construcții complexe, un amalgam de idei și influențe și sentimente și dorințe și că sloganurile de genul ”crede în tine” sunt goale dacă nu dau de înțeles că a ”crede în tine” nu e un sentiment permanent, ceva ce descoperi la un moment dat, ca pe o piatră prețioasă, ci înseamnă să șlefuiești ceva, milimetru cu milimetru, să ai un plan și să rămâi, pas cu pas, de partea ta. ”A crede în tine” e o mișcare, un efort, o aspirație, nu e ceva static. E o viziune, pe care o transformi în realitate, de care te apropii gradat, alegând o anumită acțiune, un anumit gest, din alte milioane de gesturi și acțiuni posibile.

Forma Apei – Fifty shades of Green

Premierea la unison, din toate colțurile industriei, a acestei producții, arată că a reușit să exprime ceva foarte căutat/necesar/actual. Pentru mine, acest ceva e în primul rând o confirmare a unei scheme de gândire reducționiste și polarizante (lumea se împarte în buni și răi, victime și opresori) și în al doilea rând o replasare a femeii într-un arhetip al lipsei și sacrificiului de sine. Pentru o societate care ”cochetează” cu schimbarea, astfel de reiterări și confirmări ale status quo-ului sunt adevărate vitamine, de aici și aplauzele care vin la unison din toate tribunele, ca la congresul CC al PCR.

Toni Erdmann: Harta capitalului și harta sentimentelor

Oscarurile nu au câștigat un Toni Erdmann anul ăsta, ratând adăugarea unei producții cu adevărat excepționale în palmares. Spun asta nu pentru că mi-ar păsa de Oscaruri, ci pentru că m-aș bucura ca acest film să fie văzut de un public cât mai larg, iar un astfel de premiu ar contribui la creșterea audienței.

Pride – o pancartă cu dantelă

Cu trei ani mai târziu decât restul planetei, am reușit în sfârșit să văd Pride (2014), o tragicomedie inspirată de întâmplări reale, care descrie alianța neobișnuită dintre un grup de activiști și activiste LGBT din Londra și o comunitate de mineri din Țara Galilor. Suntem în anno domini 1984, în vâltoarea unor proteste și greve masive prin care Uniunea Națională a Minerilor se opune deciziei guvernului condus de Margaret Thatcher de a închide mai multe exploatări miniere. În mica librărie londoneză Gay’s the Word, activistul Mark Ashton face apel la prietenii săi pentru a pune bazele unui grup de susținere…

Julieta – Pedro Almodovar

Julieta e un film intens și captivant, în ciuda structurii fragmentate care trădează contururile celor trei povestiri de Alice Munro din care se inspiră: ”Șansă”, ”Curând” și ”Tăcere” din volumul ”Fuga” publicat de Munro în 2004 (notă de lectură;).

Appropriate Behaviour – Desiree Akhavan

Aveam de mult poftă de o comedie care să treacă cu brio testul Bechdel (despre care voi scrie în curând, parol d’onor). Pe scurt, testul verifică dacă (1)într-un film există cel puțin două personaje feminine al căror nume e cunoscut, (2)care vorbesc între ele (3)despre altceva decât despre bărbați. Pare ridicol de simplu, nu? Tocmai asta îl face un instrument genial pentru a măsura deficitul de imagine al femeilor în producțiile cinematografice. Evident, există și filme cu personaje feminine puternice care nu îndeplinesc aceste criterii (suficient de puține însă încât să le putem numi excepții). Testul Bechdel e un instrument…