From Altceva

Autoportret cu dorință

Aveam 7 ani și așteptam, ca de obicei, pe banca din fața școlii să vină ai mei să mă ia de la semiinternat. Era toamnă și se însera. Telefoanele mobile nu fuseseră descoperite încă, așa că mintea mea rătăcea neprihănită printr-un univers fără pixeli, când a ajuns la două concluzii importante: 1. Dumnezeu nu există…

aceste cuvinte mă dor

Activitate/ Pasivitate Soare/ Lună Cultură / Natură Zi / Noapte Tată / Mamă Minte / Trup Inteligență / Sensibilitate Rațiune / Pasiune Privesc aceste cuvinte de câteva minute bune. Le-am descoperit, fix în această ordine, într-un text de-al Helenei Cixous. Le scriu aici și îmi e greu, lungă vreme, să adaug ceva, totul e acolo:…

Mi-am tras-o cu un feminist

Ne-am cunoscut în timp ce așteptam la dentist Eram singuri în camera cu reviste cu diete de slăbit și ne plictiseam Mi-a mărturisit că e foarte trist Pentru că a fost socializat Ca bărbat (între timp devenit artist) Iar acum nu are acces la o gamă largă de emoții Despre care societatea crede că sunt…

Sunt bine mersi

Sunt sănătoasă tun și foarte bine-dispusă. De la o vreme mă bucur de o productivitate ieșită din comun și foarte benefică pentru mine. Nu recunosc în ea nimic din încrâncenarea cu care munceam înainte, am un cu totul alt sentiment acum când lucrez, simt că fac ceva pentru mine și în același timp pentru alții, că investesc în ceva care are sens nu doar pentru mine ci și pentru comunitatea în care am ales să trăiesc.

Dreptul meu la întuneric

Mulți ani mai târziu, deși am aflat atât pe pielea mea cât și din gura altora că lumea e un loc periculos pentru femei chiar și în timpul zilei, am revenit la jocul meu cu întunericul.

Cinci feluri în care mă cunosc mai bine

Ioana tocmai își anunțase plecarea și se ridicase de pe scaun, încet, ca o pisică. Stăteam la o masă rotundă, în jurul unei sticle de vin (alb) când cineva (nu eu) a pus următoarea întrebare: ”Ce-ați vrea să fi știut când erați adolescente?” S-a făcut liniște. Ioana a rămas în picioare, așteptând, în spatele meu,…

Toate poveștile sunt despre tine, Radu

Mi-am luat șampon Elseve ca al tău, deși nu mă identific cu brandul. Îmi plăcea cum miroase. L-am folosit mult timp după ce ne-am despărțit, parcă nu se mai termina. Mi-a făcut părul gras. Am ajuns să mă spăl pe cap de două ori pe săptămână și toate fesurile mi s-au îmbâcsit. M-am gândit să îl arunc. Mă gândesc să îl arunc. Dar nu o fac.

Ovar frumos, cu cetina tot verde

În cei 2 ani de când trăiesc în Berlin, singura persoană care m-a întrebat vreodată dacă am copii a fost asistenta ginecoloagei mele, prin intermediul unui formular (în care trebuia să menționez și dacă am avut cancer sau vreun infarct). Destinul ovarelor mele (trecut și viitor) – nu pare să intereseze pe nimeni aici. Și asta nu pentru că nu i-ar interesa persoana mea, dimpotrivă. În ultimul timp am fost nevoită de atâtea ori să răspund la întrebări despre mine încât am ajuns să mă gândesc foarte serios să îmi inventez câteva hobby-uri ca să fiu mai interesantă. Toată lumea…

Când scriem adevărul despre noi, nu suntem niciodată singure

Am auzit de nu știu câte ori sintagmele ”scriitură feminină”, ”proză feminină”, și la școală, și în cercurile literare. Era ca și cum creaseră un sertăraș, mai jos, pentru femeile care au pretenția să facă meseria asta. Puteau fi și ele acolo. Aveau voie. Și-n același timp n-aveau, nu chiar. Și îmi aduc aminte cu câtă înverșunare nu-mi doream, la douăzeci de ani, să fiu pusă în sertarul ăla, cu toate că era aproape singura cale de a ajunge scriitoare.

Mamaie s-a culcat cu Dumnezeu

Sâmbăta asta ne distrăm în familie.

Cele două grupări rivale de rubedenii care nu și-au mai vorbit de 10 ani stau de o parte și de alta a coșciugului și se țin sub observație ca într-un film cu mafioți în timp ce mătușa Lia împarte pe fast-forward lumânări legate cu prosoape și sărută toate mâinile pe care le prinde, de la preot până băiatul de altar îmbrăcat în tricou Adidas.