În concluzie, nu prea pot să recomand acest film. L-aș recomanda pentru măiestria execuției, a stilului original, pentru umor… dar știu că lucrurile astea nu vin niciodată de unele singure, ci la pachet cu niște mesaje politice și emoționale. 

Am început să mă uit la The Crown din cauza peer pressure. Dar – țin să adaug – și pentru că, în adâncul sufletului, speram ca familia regală să fie prezentată ca ceea ce sunt convinsă că este în realitate (fără a avea dovezi directe, cred asta din simplă răutate): o familie disfuncțională. Pur și simplu mi se părea singura abordare sensibilă, care să merite audiențele. Dar nu, nici măcar bruma asta de satisfacție nu mi-a fost dată, dimpotrivă.

Pe când jucam eu șah – în intervalul de viață 6-16 ani – circula o vorbă care mi-a fost spusă de multe ori direct în față: ”există șah și există șah feminin”. Adică șahul feminin e așa, pe lângă, să nu zicem că nu e. Să dăm acadele la copii.