În timp ce situațiile catastrofale ne împresoară, noi tot preferăm să ne uităm 3 ore la un film de pe Netflix, decât să ieșim în stradă sau să facem alt fel de harababură pentru a ne trezi la realitate liderii. Gluma e și pe seama noastră.

Nomadland pare că face ceva de care e mare nevoie, și anume introduce precaritatea și subcultura (în cazul de față, a nomazilor din furgonete) în cinematografia mainstream. Dar o face prin intermediul unui liberal gaze, al unei femei din clasa de mijloc care navighează fără probleme între tabere de nomazi și șuete cu afaceriști imobiliari.

Mă bucur că valul de mărturii din seria #metoo s-a stratificat în acest film care sapă în țesutul social al clasei de mijloc americane pentru a scoate la iveală, printre melodii pop, brioșe cu cremă roz și romanțe naive de sitcom, o tumoare: cultura violului.

În locul spionilor băutori de whisky și macho, în jurul cărora femeile gravitează ca niște accesorii decorative, Obsesia Evei ne prezintă ceva nou, care pare tocmai de aceea bizar, surprinzător, inedit: femei cu personalități puternice, care au ochi doar una pentru alta. 

Filmul pare să ne întrebe: ce se întâmplă când doi oameni se întâlnesc și se apropie unul de altul? Iar răspunsul ne duce dincolo de matricea patriarhală în care trăim de atâta timp, pentru că ne face să ne gândim la alte lucruri decât: cine cucerește, cine părăsește, cât durează relația, cine e muza și cine e geniul? Jocurile de putere și posesivitatea nu au loc aici. Ceea ce umple ecranul e dorința sinceră a celor două de a se cunoaște și apropia.