By alina soare

Petronela Rotar, ”Orbi” — Scrisul ca terapie

Literatura și nu numai (produsele culturale în general) abundă de perspective masculine sau idealizate ale iubirii, așa că m-am bucurat să găsesc în “Orbi” perspectiva unei femei care încearcă să privească în ”unghiul mort” al iubirii romantice, să reconstruiască cursa ei nebună pentru fericire și momentele cele mai traumatizante, când a dat cu mașina de parapet (la propriu și la figurat).

Ascultați

În urmă cu vreo 7 ani, când lucram ca traducătoare, am dat de expresiile ”war on women” și ”rape culture” într-un articol despre o femeie ucisă în urma unui viol în grup în India. Era prima oară când întâlneam aceste concepte și am reflectat îndelung asupra lor, pentru că erau cumva nefirești pentru mine și, recunosc, mi se păreau foarte puternice, niște declarații extreme. Au planat mult timp în mintea mea, ca doi fluturi negri. Le-am tradus ca ”război împotriva femeilor” și ”cultura violului”.

Despre mângâiere

Nu știu ce e dragostea, cred de fapt că e unul dintre cuvintele ușor de manipulat, ca ”libertate” și ”fericire” – o chestiune subiectivă, până la urmă, care folosită de pe o poziție universală poate produce mai multă confuzie decât limpezime. Știu însă așa: că nu am fost mângâiată destul la viața mea și mă…

aceste cuvinte mă dor

Activitate/ Pasivitate Soare/ Lună Cultură / Natură Zi / Noapte Tată / Mamă Minte / Trup Inteligență / Sensibilitate Rațiune / Pasiune Privesc aceste cuvinte de câteva minute bune. Le-am descoperit, fix în această ordine, într-un text de-al Helenei Cixous. Le scriu aici și îmi e greu, lungă vreme, să adaug ceva, totul e acolo:…

Mi-am tras-o cu un feminist

Ne-am cunoscut în timp ce așteptam la dentist Eram singuri în camera cu reviste cu diete de slăbit și ne plictiseam Mi-a mărturisit că e foarte trist Pentru că a fost socializat Ca bărbat (între timp devenit artist) Iar acum nu are acces la o gamă largă de emoții Despre care societatea crede că sunt…

Paula Hawkins – Fata din tren

Rachel călătorește în fiecare zi cu trenul pe aceeași rută, care include un scurt stop în dreptul casei în care a trăit cu Tom, fostul ei soț. Viața ei e în derivă, marcată de această despărțire pe care încă îi e greu să o accepte. Alcoolul și poveștile pe care le țese în jurul unui cuplu ”perfect”(botezat ”Jess și Jason”) care locuiește la câteva case de Tom sunt singura ei consolare. Până într-o zi când vede ceva ieșit din comun și începe să se implice într-un caz de dispariție.

Dreptul meu la întuneric

Mulți ani mai târziu, deși am aflat atât pe pielea mea cât și din gura altora că lumea e un loc periculos pentru femei chiar și în timpul zilei, am revenit la jocul meu cu întunericul.