În adolescență, pe când îmi făceam conștiincioasă temele de ”intelectuală aspirantă” citind Marea Literatură a Lumii, ea era mereu de gen masculin. La propriu sau la figurat (rareori se întâmpla să fie scrisă de femei care abordau însă o perspectivă masculină). În felul ăsta am ajuns să citesc mii de pagini de proză științifico-fantastică, dar…
Hari trase maneta ca la carte și capsula se deschise cu un fâsâit, care ar fi putut la fel de bine să fie primul acord al unei melodii funebre dintr-o anumită parte a galaxiei. Deși ardea de nerăbdare să deschidă ochii și să afle mai repede ce îi picase la BAC, se abținu cu greu…
Lumea crede deseori că cele mai interesante, frumoase și noi lucruri sunt în magazine: un ceas care îți trimite știri, mesaje de la prietene și îți spune dacă ești prea grasă sau prea slabă, în funcție de erorile actuale ale științei, o mașină cu și mai mulți cai putere, o napolitană crocantă învelită în cea mai fină ciocolată elvețiană…
(În stomac 1000 de fluturi colorați în 100 de culori gătesc o supă de curcubeu vegană)
Ca fană declarată a Gretei Gerwig, nu aveam cum să ratez ultimul ei film – Little Women – care rulează în cinematografele din România sub titlul eronat de ”Fiicele doctorului March”. De fapt, ”doctorul” este ”pastor”, dar diferența probabil nu deranjează pe nimeni: important e să existe un cap de familie/autoritate patriarhală pe afiș ca…
Imaginația e arma noastră blândă. E arma noastră fluidă, din care crește iederă și multe flori violete. E împrejmuită de valuri și stânci, de câmpii verzi și de ierni cu multă zăpadă; prin ea plutesc lupi și lupoaice și vulturi și pești și cai și pisici și sfârșitul ei nu există. Imaginația noastră e fără capăt și atunci când ne lăsăm cu adevărat în brațele ei, putem să ne ținem toate de mână. Acolo suntem împreună, acolo atingem acel împreună pe care îl putem aduce aici.
Cu Povestea Slujitoarei, totul a mers pe dos față de cum mă așteptam: aspectele feministe ale cărții m-au debusolat, dar am fost surprinsă și captivată de stilul narațiunii, de felul în care – prin porii unei lumi distopice – respiră poezia, ca suflarea unei umanități care se încăpățânează să supraviețuiască în cele mai teribile condiții.…
Literatura și nu numai (produsele culturale în general) abundă de perspective masculine sau idealizate ale iubirii, așa că m-am bucurat să găsesc în “Orbi” perspectiva unei femei care încearcă să privească în ”unghiul mort” al iubirii romantice, să reconstruiască cursa ei nebună pentru fericire și momentele cele mai traumatizante, când a dat cu mașina de parapet (la propriu și la figurat).
În urmă cu vreo 7 ani, când lucram ca traducătoare, am dat de expresiile ”war on women” și ”rape culture” într-un articol despre o femeie ucisă în urma unui viol în grup în India. Era prima oară când întâlneam aceste concepte și am reflectat îndelung asupra lor, pentru că erau cumva nefirești pentru mine și, recunosc, mi se păreau foarte puternice, niște declarații extreme. Au planat mult timp în mintea mea, ca doi fluturi negri. Le-am tradus ca ”război împotriva femeilor” și ”cultura violului”.
