Energie vitală – Teatru de ultimă oră
Nu știu cum vă descurcați voi, dar eu una mi-am redus drastic consumul de știri și analize în ultima vreme. Le dozez în așa fel încât să pot ține în frâu efectele lor adverse: anxietatea, deruta în fața aspectelor propagandistice, exasperarea, sentimentul damnării… și așa mai departe… cât vezi cu ochii!
Cel mai rău îmi fac lucrurile citite în singurătatea lumii virtuale, cu ochii pironiți într-un feed inepuizabil. Așa că am decis să urmăresc doar emisiuni de actualități sau podcasturi și să ciulesc urechea pe la prietenx, dacă vine vorba de știri. Faptul că în felul acesta le pot asocia cu niște chipuri și/sau voci de oameni reușește cumva să mă echilibreze.
Aflându-mă la o astfel de „dietă” informațională, am sărit evident în sus de bucurie când mi s-a oferit ocazia de a mă informa prin… teatru!
Piesa Energie vitală, cea mai recentă producție a Platformei de Teatru Politic din București și a Teatrului-Spălătorie din Chișinău, este un efort de înțelegere – atât cognitivă, cât și emoțională – a crizei energetice majore (cu ramificații în multe alte crize) pe care tocmai o parcurgem.
Producția reunește creațiile a patru autoare, „rotunjite” de niște scurte fragmente de introducere și încheiere. Cele patru scenete sunt foarte diferite în compoziție și stil, variind de la ficțiune documentară până la distopie.
*
Electro-Cazino de David Schwartz ne arată cum funcționează piața de spot și ce consecințe nefaste poate avea subvenționarea energiei într-un sector unde profitul e legea fundamentală.
Într-o lume în care cetățenx nu mai înțeleg pur și simplu cum le sunt calculate facturile la energie, un astfel de efort de lămurire a unui sector ocultat prin invocarea „complexității” e binevenit.
Mecanismele tranzacțiilor făcute de traderii de energie sunt explicate pe înțelesul tuturor, iar consecințele asemenea. Vedem astfel cum un „rău util” e amplificat de presiunea profitului, cu consecințe devastatoare. Rezultatul e o coregrafie a lăcomiei și stresului care reflectă foarte bine cât de deconectată e logica profitului de o bună administrare a resurselor noastre.
„Piața liberă” e liberă de fapt de un singur lucru: de responsabilitate.
*
A doua piesă din acest spectacol-colaj, Și au tremurat pe întuneric pînă la adînci bătrîneți, de Alice Monica Marinescu, ne propune o distopie în care personalul devine amar-amuzant și totodată înspăimântător de politic. Într-un viitor al penuriei prelungite de curent, o întâlnire romantică aduce nu doar fiori de dragoste, ci și de frig și groază.
Și în zilele noastre cetățenx sunt ocupatx aproape complet cu a face față lipsurilor, în timp ce lumea politică e din ce în ce mai decuplată de viețile lor: iau amploare narațiuni și strategii terifiante (naționalism, militarism etc), care nu adresează de fapt nevoile reale ale oamenilor ci doar le ascut temerile.
Ne confruntăm deja cu personaje și discursuri politice de domeniul grotescului, pe care pe de o parte nu le poți lua în serios – dar care îți vor influența viitorul, deci nu prea ai cum să nu le iei în serios.
*
Pipeline de Nicoleta Esinencu ne spune povestea privatizării rețelei de energie electrică din Moldova. E ceva foarte puternic în această relatare, care arată cât de distructiv și sălbatic e marele capital, prin felul în care transformă oamenii în cifre și face calcule pe termen foarte scurt, punând tot ce nu aduce profit direct în paranteză.
Textul în stil documentar saltă pe portativul unei coregrafii captivante, care ilustrează puterea unei corporații de a frânge destine și țări.
Mi-a rămas în memorie mai ales un fragment care descrie cât de firesc era accesul la energie electrică pentru cetățenx Moldovei. Ceva de la sine înțeles, ca aerul – un drept de bază.
Din păcate, și în România, uităm parcă prea repede că am trăit vremuri în care electricitatea, sănătatea, educația nu erau afaceri, ci drepturi firești.
*
Wetbulb de Bogdan Georgescu este o distopie tehnologică, în care apar binecunoscutele repere ale clasei de mijloc – Alexa, Siri, Roomba – valeți electronici care alimentează fantezia neoliberală a atotputerii și autosuficienței (fiecare pe limba și wallet-ul propriu).
Într-o lume în care temerile și pericolele cresc pe zi ce trece (inclusiv în privința unui război nuclear), filtrul tehnologic cu care ne-am înconjurat contribuie la o mai mare izolare.
Personajul principal (un fost life couch devenit prepper/survivalist) este captiv în propria sa capcană narcisică, de unde decurg și niște ieșiri agresive. Dintre toate personajele prezente în acest spectacol, cu acesta mi-a fost cel mai greu să rezonez (avem și strategii complet opuse de a consuma știri:). Dar chiar și el ajunge să exclame:
„Care va sa fie catastrofa, că pare că-n halul ăsta am ajuns și tre’ să fie o catastrofă, care să ne aducă pe toți împreună? Și nu-mpreună-al celor mai periculoși, al căror împreună are și-un <<ceilalți>>.”
Energia electrică ne alimentează gadgeturile, dar cea umană este cea vitală – iar noi ne îndepărtăm unii de alții deși avem nevoie de comunitate pentru… orice, dar mai ales pentru supraviețuire.
*
După acest carusel de emoții și informații în patru părți, piesa se încheie cu o incantație-blestem, care mie mi-a picat foarte bine, pentru că invocă forțe ale posibilului în care îndrăznim poate prea rar să credem.
Acesta e marele merit al piesei: că ne aduce alături, în întunericul sălii și al vremurilor, și ne oferă niște crâmpeie de lumină și înțelegere.
*
Piesa Energie vitală face parte din proiectul Să fie întuneric!, demarat de Platforma de Teatru Politic împreună cu Teatru-Spălătorie din Chișinău. Proiectul se desfășoară în parteneriat cu Centrul de Teatru Educațional Replika, Facultatea de Știința Politice – SNSPA București, Facultatea de Sociologie și Asistență Socială – Universitatea București, Galeria 26.
Cu: Ioana Chițu, David Drugaru, Alice Monica Marinescu, Alexandru Potocean;
Texte: Nicoleta Esinencu, Bogdan Georgescu, Alice Monica Marinescu, David Schwartz;
Mișcarea scenică: Paula Dunker;
Muzica: Nikita Dembinski;
Grafica: Bogdan Marcu;
Consultant artistic: Andra Tarara;
Consultant tehnic: Andrei Mocearov;
Colaboratoare documentare: Adina Marincea;
Scenografia și regia: David Schwartz.
Fotografie: Andra Tarara.Sursă foto: pagina de Facebook Stagiunea de teatru politic
R A Z A 