Antonella Lerca Duda – Sex work is work, o poveste transgen

Am deschis cartea Antonellei Lerca Duda pentru prima oară cu gândul să o răsfoiesc un pic în timp ce îmi încălzeam cina. Eram curioasă cum e scrisă, ce „flow” are. Jumătate de oră mai târziu, cu o mână mâncam pe bâjbâite din tocana rece, iar cu cealaltă dădeam paginile volumului. Nu mă puteam opri. Am parcurs tot textul dintr-o suflare, într-o singură seară, când plănuiam de fapt să fac altceva. 

Nu o cunosc personal pe autoare, ci doar indirect, urmărindu-i munca de activistă și aparițiile în presă. Cred însă că „pățania” mea e ilustrativă atât pentru cartea ei captivantă, cât și pentru prezența ei publică, așa cum am receptat-o până acum: plină de energie și determinare, magnetică și convingătoare, știind să pună cu frustețe și agerime punctul pe i. 

Antonella Lerca Duda este activistă pentru drepturile omului și fondatoare a organizației Sex Work Call (SWC), prima organizație a lucrătoarelor sexuale din România. Tot ea este și prima femeie romă trans lucrătoare sexuală care a candidat la o funcție publică în România.

Într-un interviu acordat Leneșx Radio în preajma alegerilor locale de anul trecut, realizatorii au întrebat-o cum rezistă în fața „haterilor”, a celor care îi atacă insistent candidatura cu comentarii rasiste, sexiste, transfobe etc. Antonella Lerca Duda a dat atunci un răspuns care mie mi s-a întipărit în minte (citez aproximativ): „nu pot ei duce cât pot eu duce. Am destulă experiență de viață încât să nu mă simt afectată de astfel de comentarii publice.”

În „Sex work is work, o poveste transgen”, ea împărtășește cu noi o parte din această experiență, oferindu-ne ocazia să o însoțim într-un periplu care începe la Iași în perioada adolescenței și a primilor pași în asumarea identității de gen. 

Aflăm, printre altele, cum se transformă relațiile ei cu familia și colegx de școală în această fază de tranziție, dar și cât de crunte pot fi bullying-ul, discriminarea și ignoranța medicilor față de o tânără adolescentă trans. 

O însoțim mai apoi pe Antonella prin Italia, Spania, Germania, Belgia și Elveția, unde a practicat munca sexuală, într-o perioadă plină de suișuri și coborâșuri, inclusiv printr-o poveste de dragoste intensă și emoționantă. 

Autoarea vorbește foarte deschis despre dificultățile vieții de lucrătoare sexuală stradală, despre pericolele, precaritatea și abuzurile cu care s-a confruntat, punctând însă și mecanismele solidarității prin care lucrătoarele migrante se ajută reciproc (printre ele se numără chiar și o alternativă informală și ingenioasă de „credit bancar”).

Ultima parte a cărții e dedicată întoarcerii în România, unde munca ei activistă și politică s-a intensificat, ea devenind în scurt timp una dintre cele mai vocale și complexe reprezentante ale feminismului intersecțional de la noi. 

O amprentă a acestor preocupări ale autoarei este și glosarul de termeni de la sfârșitul cărții, unde sunt explicate concepte legate de diversitatea de gen (ca transgender, cisgender, expresia de gen, intersex etc), dar și secțiunea de „Tips and Tricks” legate de munca sexuală. Aceasta din urmă include o gamă largă de sfaturi, de la trucuri de machiaj până la strategii pentru mai multă siguranță și auto-apărare. 

O altă anexă a cărții cuprinde mici întâmplări și anecdote cu clienți și cliente, comentate cu ironie și umor. Aflăm de exemplu povestea femeii care voia doar să își facă gelos iubitul înscenând că l-a înșelat, sau pe cea a preotului catolic care încearcă să își ascundă identitatea. 

Toate aceste portrete se adaugă celor deja existente în textul autobiografic pentru a construi o radiografie a dorinței umane, dincolo de convenții, de tabuuri, de rușine, într-un spațiu pe care munca sexuală îl face posibil. 

Povestea Antonellei Lerca Duda este intensă, dar și dătătoare de speranță. Ne duce în locuri întunecate, în încercări grele, dar împărtășește cu noi și momente tandre și gesturi de prietenie, care scot în evidență importanța solidarității. 

Iar la final cartea se deschide spre potențialul organizării activiste, politice, inclusiv prin proiecte culturale. Deloc întâmplător, titlul include chiar motto-ul organizației Sex Work Call (SWC): „sex work is work”. 

Nu pot decât să recomand călduros acest volum, sperând că va ajunge la cât mai multă lume. Cartea Antonellei Lerca Duda e o adevărată lecție despre complexitatea și forța unei poziționări feministe intersecționale și, pentru mine, o sursă de inspirație.

***

Antonella Lerca Duda – Sex work is work, o poveste transgen, Editura Fractalia, 2020

Volumul este rezultatul unei munci colective: autoarea și-a înregistrat povestea vorbind liber, iar textul a fost prelucrat de Jerzy Ioana Dumitrescu. 

Comments

  1. Sunt de acord în totalitate cu această prezentare, și eu am avut aceeași reacție. Ma întristează totuși că “pentru a construi o radiografie a dorinței umane, dincolo de convenții, de tabuuri, de rușine” se petrec acele abuzuri oribile, nimeni nu merită așa ceva (dar fără îndoială, Antonella are o lumină interioară care nu pare intimidată deloc de întunericul respectiv).

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s