Statul a eșuat, dar românii încă navighează. Ce argumente pro-vaccin se folosesc pe internet.

by doamna goe

România a avut bani pentru vaccin, dar nu și pentru vaccinare. Pentru o comandă de 120 de milioane de doze, dar nu și pentru o campanie de vaccinare pe bune. 

De ce nu a fost pe bune? Fiindcă „nu e suficient să înființezi un centru de vaccinare” și să aștepți ca oamenii să dea iama. Nu o spun eu, ci cercetătorii care au făcut studii despre refuzul vaccinării în Germania, încercând să afle ce abordări pot da rezultate. Tot ei menționează lucruri ca: broșuri explicative, campanii de informare în comunități prin intermediul asistenților sociali, eforturi combinate de abordare (pe cale rațională și emoțională). 

Ce am avut noi? O procedură de achiziție a serului atât de profesionistă încât a ajuns dosar DNA. O „competiție naturală” în primele luni de vaccinare, din care se vede că am ieșit cu toții pierzători. O singură campanie de informare publică (difuzată în mass-media fără bani de la guvern), cu spoturi bazate pe emoție – inclusiv pe emoțiile cetățenilor față de politicieni.

Spoturile n-au fost o idee proastă, problema e însă c-au fost singura idee de acest fel pusă în practică. Și că dădeau un răspuns incomplet (emoția legată de redobândirea anumitor libertăți) la o întrebare pe care mulți și-o puneau – și și-o pun încă – foarte pe bune: „ce conține vaccinul”?

Asta am avut, cu asta am defilat. Pentru că s-a dat și o puternică tentă militară campaniei de vaccinare. O strategie care deși îmi displace, e totuși de înțeles până la un anumit punct, ținând cont de încrederea ridicată pe care românii o au în armată, conform sondajelor. 

Ce nu pot să înțeleg însă nici în ruptul capului e lipsa eforturilor de informare, a „muncii de lămurire” cum bine se spune la noi. Coordonatorul campaniei naționale de vaccinare, Valeriu Gheorghiță, a dezvăluit că nu a avut buget pentru organizarea acestor eforturi, admițând și că „unde am pierdut lupta este la combaterea dezinformării”. 

E un fel diplomatic de a spune că am pierdut lupta prin neprezentare, pentru că dezinformarea se combate (și previne) prin… informare. 

S-a mers, practic, pe încrederea oamenilor în epoleții lui Gheorghiță și, oficial, conform declarației lui, pe încrederea în sistemul de sănătate și medici (care la noi și în Bulgaria are cele mai mici cote din UE). 

Cu o asemenea formulă a succesului, ne mai miră oare rezultatul tragic din aceste zile? (nu este o metaforă, Gheorghiţă chiar consideră numărul persoanelor vaccinate în România un „succes”)

Despre ce vorbim când vorbim despre vaccin

De ce e important să vorbim despre aceste șanse pierdute? Pare că îngropăm prea mulți oameni, în fiecare zi, ca să mai avem energie să ne punem cenușă în cap. 

Să nu uităm însă că tragedia valului patru era evitabilă și că greșelile trebuie înțelese și asumate pentru a le putea repara. De asta e bine că Gheorghiță ne-a dat această veste bombă despre care, zilele astea, parcă nici nu mai apucăm să vorbim, ocupați fiind să numărăm… Morți. Cazuri noi. Incidențe până la cer…

Da, avem nevoie de noi măsuri pentru administrarea crizei sanitare. Dar la fel de urgentă e și criza informațională. Trebuie să înțelegem cum a fost construit și cum e menținut zidul dintre vaccinați și nevaccinați. Și cât de toxic e să trăim în aceste lumi iluzoriu separate – când de fapt împărțim totul: și pericolul, și soluțiile. 

Vaccinul e disponibil și gratuit. Ce există în număr limitat sunt paturile ATI, măștile cu oxigen, mâinile și ochii care pot să ne vegheze și să ne vindece dacă avem nevoie de îngrijire medicală.  

Vaccinul e mult mai mult decât libertatea de a merge într-o cafenea hipsterească sau la teatru, cum ne spuneau în primăvară Cîțu și Turcan. E o șansă la viață – a noastră și a celor din jur – pe care suntem norocoși să o avem la dispoziție. 

Cum navigăm prin criza informațională

Statul nu a catadicsit să organizeze campanii de informare consistente. Și nici să combată dezinformarea și neîncrederea, deși avea ditamai semnalele de alarmă în această privință, încă de la începutul pandemiei. 

Ce a făcut însă constant a fost să joace cartea militarizării: de la „gesturi de încredere” în populație ca scoaterea armatei în stradă până la o campanie de vaccinare cazonă care a pierdut lupta pe frontul comunicării și convingerii. 

Iar acum, deși avem „o tragedie națională de proporții teribile” (cum a numit-o Iohannis), nu doar din cauza militarizării, însă în condițiile militarizării, ni se propune și un guvern cu epoleți. E oare cazul să se dea și mai multă militărie jos din pod, în loc de mai multă știință, mai mulți experți, mai multă responsabilitate și solidaritate – inclusiv la nivel politic?

Avem nevoie, mai mult ca niciodată, de răspunsuri la criza informațională și la criza încrederii, care să ajungă cu adevărat la cetățeni. 

Cum ar fi o strategie de comunicare făcută sub îndrumarea specialiștilor, susținută de un buget solid, cu studii, sondaje și campanii de informare bine calibrate, care să ajungă și în comunități, la firul ierbii, nu doar la televizor. 

În presă, nu există doar dezinformare, ci și impulsuri și investigații pentru combaterea ei (cu din ce în ce mai multe exemple de investigații care se lasă și cu dosare penale).

Și mai există ceva: comunicarea de la om la om, pentru că nu avem capacitatea de a răspândi doar virusuri, ci și idei. Statul a eșuat, dar românii încă navighează. Și unii încearcă chiar să comunice mesaje pro-vaccin, să explice, să convingă. 

Vă prezint în cele ce urmează câteva instantanee cu astfel de eforturi, culese din rețelele sociale. O selecție subiectivă și nereprezentativă la care am ajuns ca simplă cetățeană în căutare de… motive să nu disper când mă gândesc la punțile de comunicare dintre vaccinați și nevaccinați („speranță” mi se pare, din păcate, un cuvânt prea mare în acest moment). 

Despre încrederea în medicină. Și în politețe. 

Am găsit fragmentul de dialog de mai jos în grupul de Facebook Pseudoștiința în România; scepticism; gândire critică, care are peste 13.000 de membri. Un medic chirurg din Brașov răspunde la o întrebare privind siguranța vaccinului:

„medicina este despre încredere în confrați. De câte ori am avut nevoie mi-am cedat suveranitatea asupra propriului corp către colegi mai bine pregătiți în domeniul respectiv: anestezie, NCH, ORL, etc. Acum am încredere în colegii cercetători ca ne vor scăpa de Covid. În medicina, ca pacient, nu poți avea control absolut asupra propriului corp și e bine sa te lași cu încredere în mâini competente. Dacă mie nu mi-e frica de ce v-ar fi Dumneavoastră?”

 

Informații despre vaccin

„Scenariu de groază: te vaccinezi pentru Covid-19. Doi ani mai târziu, primești un SMS: dacă v-ați vaccinat împotriva virusului SARS-CoV-2 sunați URGENT la acest număr. Vaccinul cauzează mutații genetice, cancer și infertilitate”.

Așa începe un clip explicativ despre vaccinare de pe canalul Youtube de educație civică Dezaburit, produs cu sprijinul Declic. Clipul explică cum acționează vaccinul și abordează trei mituri legate de acesta, dar și riscurile reale, prezentând informații verificate de experți. Și, foarte important, menționează și ia în serios temeri asociate vaccinului, cum se poate vedea în introducere.

În cele aproximativ 8 luni de când a apărut a fost vizionat de peste 300.000 de ori. În comparație, canalul YouTube al platformei naționale de vaccinare, RoVaccinare, are în prezent în total, deci pentru toate cele 119 spoturi postate, un număr asemănător de accesări. 

„I-ați lăsa să vă opereze pe cei care dau sfaturi despre vaccinare?” 

Un „exercițiu de imaginație” care a circulat în ultima vreme este întrebarea deschisă adresată de Raed Arafat românilor: „I-ați lăsa să vă opereze pe cei care dau sfaturi despre vaccinare?”

În paranteză fie spus, o variantă acestui exercițiu transformată în memă (în care chirurgii devin mai generic experți) a primit 281 de aprecieri în același grup (Pro-Vaccinare) unde o postare despre mesajul lui Arafat primea doar 46:

Am adăugat acest exemplu pentru a observa diferența de abordare: dacă ați râs la această memă, ca și mine, probabil v-ați vaccinat. Merită însă să ne întrebăm nu doar cine, ci și pe seama cui râde? Aici, e clar: pe seama celor care se pun în pericol plecând urechea la sfaturi nespecializate. 

Dar e eficient acest tip de mesaj, care îi va face probabil să se simtă ridiculizați și abandonați? Servește el ca punte de comunicare? Știind că aplicațiile Facebook alimentează disensiunile, e cu atât mai important să ne punem astfel de întrebări, înainte de a posta ceva, dacă intenția noastră e coeziunea. 

Pe viață și moarte

Închei cu o altă memă postată pe grupul Pro-Vaccinare și preluată de RO Vaccinare, cu atât mai actuală acum, când se anunță noi restricții. 

Dezbinarea și vrajba care ne încolțesc pe acest subiect sunt cu adevărat dramatice, pentru că dezbaterea nu e despre preferințe și filozofii ale libertății, ci pe viață și moarte.

În timpul în care ați citit acest text, au murit, conform bilanțului statistic al ultimelor două zile, încă trei persoane din cauza Covid-19. 

Vaccinarea rămâne cea mai la îndemână soluție de protecție, pentru noi și cei din jurul nostru.