Lindic Love

Dacă o să câștig vreodată la 6 din 49, o să cumpăr de toți banii panouri stradale care să împânzească țara și capitala (în special cartierul Tineretului, unde locuiește un anumit Adi) cu următorul text: 

75% dintre femei nu au orgasm prin penetrare

Și mai mic, cu italice, dedesubt: 

Doar 8% orgasmează constant prin simplă penetrare, fără prezența altor stimuli

Și apoi și mai mic, cu italice roz: 

Adică toate scenele cu sex hetero orgasmatic din filme sunt fals și uz de fals pentru 92% dintre noi

Țin minte foarte bine când am aflat pentru prima oară despre asta: în 2014, când un studiu care arăta că orgasmele vaginale nu există a ajuns în atenția presei, dar așa, mai mult la rubrica „Fapt divers”. 

Nu e de mirare. 

Atât presa cât și societatea la scară largă au cvasi-ignorat mai toate descoperirile revoluționare privind sexualitatea femeilor care au fost făcute în ultimele decenii. 

Nu țin minte să fi existat vreun ziar sau vreo revistă care să titreze pe prima pagină, în anul binecuvântat când oamenii au descoperit în sfârșit clitorisul și semnificația sa: „Incredibil! Ne-o tragem cam nefiresc!” sau, cum comenta mai recent Huffington Post: „La decenii după ce omenirea a pus un om pe lună s-a descoperit în sfârșit și organul sexual feminin!”

Pentru a drege un pic această omisiune și a servi un argument foarte la îndemână (pun intended) tuturor celor care consideră conceptul de „patriarhat” o bazaconie (și, evident, cu dedicație pentru un anumit Adi), am purces în ultimele zile la o documentare mai amănunțită pe acest subiect.

Absolut contraituitiv, acțiunea pe care am întreprins-o cel mai des tot citind despre acest organ a fost să îmi pun mâinile… în cap! 

Pentru că istoria clitorisului e la fel de absurdă și tragică pentru femei ca multe alte aspecte ale vieții în patriarhat. La nivelul practicilor culturale este o istorie a deprivării femeii de sursa plăcerii ei, care ia diferite nuanțe și turnuri în funcție de societatea în care are loc. 

De la mutilare genitală la mutilare „genială”

Unul dintre cele mai cunoscute și cutremurătoare exemple de suprimare a sexualității femeii este practica mutilării genitale, care constă în îndepărtarea parțială sau completă a organelor genitale feminine externe și care e încă răspândită în numeroase părți ale globului. În prezent, la nivel mondial, cel puțin 200 de milioane de femei și fete din 30 de țări au fost supuse acestei proceduri. 500.000 dintre ele trăiesc în Uniunea Europeană.

Există și un tip de privare indirectă/psihologică de clitoris, ridicată la rang de știință în cultura vestică prin definirea frigidității în funcție de capacitatea de a obține un orgasm vaginal. Se crea astfel o ierarhie a tipurilor de orgasme, cel „valid” fiind cel vaginal, care „întâmplător” corespunde principiilor plăcerii masculine.

„Eliminarea sexualității clitoridiene este o precondiție necesară în dezvoltarea feminității, pentru că e de natură infantilă și masculină“ suna verdictul lui Freud de acum aproape un secol. În practica medicală, această teorie a dus inclusiv la tratamente psihiatrice ale „frigidității” definite ca lipsă a orgasmului vaginal.

Într-un text celebru din anul 1970, „Mitul orgasmului vaginal”, Anne Koedt observa cum „una dintre cele mai oribile și dăunătoare consecințe” ale tezelor lui Freud este faptul că „femei perfect sănătoase au fost convinse că ceva nu e în regulă cu ele. Pe lângă că sufereau de deprivare sexuală, acestor femei li se spunea că ele sunt de vină pentru asta. A căuta o soluție la o problemă care de fapt nu există poate împinge orice femeie pe calea urii de sine și nesiguranței. Terapeutul ei îi comunica, practic, că ea eșuează inclusiv în singurul rol care îi este permis într-o societate patriarhală: acela de femeie.” 

O veste cu adevărat bombă

Clitorisul a fost descoperit, în toată splendoarea lui, abia în anul 1998, de către Helen O’Connell, o uroloagă austrailană. 

Merită să ne oprim o secundă și să cugetăm pe marginea acestei realități: un organ din corpul femeiesc care are, în medie, o lungime de 10 centimetri, a fost descoperit abia în 1998, adică aproape în mileniul trei al erei noastre! 

După bomba atomică, Internet și Fanta cu socată. 

O’Connell a pornit în căutarea clitorisului după ce a făcut o observație foarte simplă: în timpul intervențiilor medicale în care se specializa, cum ar fi operația la prostată, erau utilizate numeroase aparate și proceduri pentru a proteja terminațiile nervoase ale organelor sexuale masculine de intruziunea chirurgilor. Însă în cazul operațiilor asupra organelor femeiești aceste măsuri de protecție erau inexistente. Așa că O’Connell a început să se întrebe cum de reușeau medicii să evite aceste zone în cazul femeilor fără a lua nicio măsură de precauție.

Pentru că știa care e starea științei în patriarhat, s-a prins imediat că nu o să găsească explicații prin cărți și tratate, așa că a început să cerceteze pe cont propriu: „Ca medic rezident pe chirurgie trebuie să înveți cărțile de anatomie pe de rost, așa că știam că totul e foarte detaliat în cazul bărbaților și lacunar în cazul femeilor”, a declarat ea în The Huffington Post.

Așa a ajuns să descopere adevărata structură și dimensiune a clitorisului, adică ceea ce „savanții” dinaintea ei fie ignorau, fie reprezentau greșit. În realitate, clitorisul ajunge la o mărime similară cu a penisului și conține 8000 de terminații nervoase, adică dublu față de acesta. Mai multe detalii aici. Spre deosebire de penis, care îndeplinește atât o funcție sexuală cât și reproductivă, singura funcție cunoscută a clitorisului este să ofere plăcere.

Evident, veștile noi nu au ajuns la toată lumea. În dex-ul nostru cel de toate zilele, de exemplu, clitorisul este încă definit ca un „mic organ erectil prezent la femei, situat deasupra meatului urinar”.  Dar chestia asta nu poate să ne mire: astfel de descrieri se găsesc chiar și în cărțile de anatomie! 

Dovezi științifice ale patriarhatului

Nu pot să închei această scurtă incursiune istorică fără să ridic un nou semn de întrebare și să vă rog să contemplăm, preț de câteva clipe, lumea pe care am moștenit-o de la strămoașele noastre. 

În 1947, un anumit individ pe nume Charles Mayo Goss a șters pur și simplu clitorisul din cel mai cunoscut tratat de anatomie al epocii, cunoscut sub numele de „Anatomia lui Gray”. Cu un singur gest, a scos organul sexual feminin de pe hartă, adică din lumea cunoașterii medicale. La fel ca alții înaintea lui, a considerat că deține suficientă autoritate pentru a descrie sau prescrie când vine vorba de corpul sau sexualitatea femeii.

Ce putem să credem despre aceste milenii de ignoranță, despre acest tip de „cunoaștere”, aflată la cheremul unor fantezii patriarhale? 

Ce fel de sex făceau acești „oamenii de știință” cu iubitele lor cu vagin, cât de mult le păsa de ce simțeau ele dacă ajungeau la astfel de concluzii? Și ce fel de sex se practică încă, azi?

Aceste vremuri ale ignoranței sunt mai aproape de noi decât credem, de fapt, sunt încă aici. 

Cum s-ar fi putut face altfel atâta vâlvă în jurul punctului G, despre care tot Helen O’Connell, împreună cu alți cercetători, a dovedit recent că nu există

Trăim încă într-o lume în care femeile nu se cunosc și nici nu sunt încurajate să o facă, pentru că tradiția patriarhală a fabricat deja o „realitate” a feminității care ne-a fost prezentată ca „naturală”. Am pierdut ani, personal, ani buni din viață încercând să corespund acestei fantezii, în loc să îmi caut propriul adevăr.

Obsesia penetrării și obsesia performanței

În celebrul său studiu despre sexualitatea femeii din 1953 (!), Alfred Kinsey notează că vaginul este în cazul multor femei atât de insensibil încât, în cadrul unui experiment, „mai puțin de 14% dintre participante au conștientizat când acesta a fost atins”.  

Cu toate astea, oriunde te-ai uita în societatea noastră, de la pornografia de duzină până la filmele cu pretenții, penetrarea pare să fie principala, dacă nu chiar unica formă a heterosexualității umane. 

„Există munți de cărți care detaliază poziții sexuale pentru care ai nevoie de flexibilitatea unui acrobat de la Cirque du Soleil. Dar un sfat simplu cum ar fi “joacă-te cu organul care are 8000 de terminații nervoase” pare cumva prea pornografic sau induce panică”, observă Ian Kerner, expert în terapie sexuală.

Cu astfel de imagini în cap și o educație sexuală insuficientă sau de-a dreptul inexistentă se ajunge și la celebrul „orgasm gap” din cuplurile heterosexuale: conform studiilor, bărbații au, în acest context, de două sau chiar trei ori mai multe orgasme decât femeile. 

Menționez aceste cifre doar ca să șifonez imaginea stereotipă pe care o avem despre sexul hetero, pentru că, personal, nu cred că trebuie să numărăm nici caloriile și nici orgasmele, la fel cum nu cred că există o rețetă valabilă pentru toată lumea când vine vorba de obținerea plăcerii.

Sexul nu e vreun un sport competitiv și nu ar trebui să fie o goană după orgasm. De fapt, e posibil ca unul dintre cele mai mari impedimente în explorarea sexualității feminine (științifică sau privată;), să fie tocmai această viziune, la pachet cu falocentrismul. 

Dacă la bărbați orgasmul poate fi descris ușor pe baza unui model stimul-răspuns și integrat în logica reproducerii, la femei lucrurile nu au fost niciodată la fel de clare. Dar ăsta nu a fost un impediment pentru ca și sexualitatea femeii să fie plasată într-o astfel de paradigmă, fie că ea se numea penetrare sau punct G.

Clitorisul cam dă toate aceste asumții peste cap, pentru că singura lui funcție cunoscută e plăcerea, iar stimularea nu e redusă doar la partea vizibilă. Bulversați, „oamenii de știință” preferă să îl ignore, laolaltă cu orgasmul feminin: la două decenii de la descoperirea lui, clitorisul este încă absent din literatura și cercetarea medicală. Helen O’Connell observă, într-un interviu recent, că situația nu s-a schimbat de fapt prea mult: ”literatura (științifică) neagă importanța orgasmului feminin, pe baza argumentului că din punct de vedere evoluționist, orgasmul feminin este un produs secundar în procesul de selecție care a dus la orgasmul masculin”.

Despre ce vorbim când vorbim despre sex

În urmă cu vreo 10 ani, într-una din serile în care ne despărțeam pentru a suta oară, Adi mi-a trimis un video în care Mircea Badea o boscorodea pe o iubită de-a lui pentru că își stimula clitorisul în timpul sexului. De fapt, ce zic că o boscorodea, era absolut revoltat că acea femeie îl demasculiniza în ultimul hal! Practic, părea că nu sinchisește de „bărbăția” lui.

Adi mi-a trimis clipul respectiv ca o săgeată bine țintită și plină de reproș, vizavi de propriile mele apucături în pat. Chestia asta m-a rănit, pe de o parte, și m-a făcut să mă simt, în relația intimă cu el, fix ca „o gaură în gard”. Dar, pe de altă parte, mi-a dat și puterea să mă despart de el, în sfârșit! 

Eram pe atunci o tânără foarte nesigură pe ea și naivă, care începuse să își exploreze sexualitatea și să experimenteze orgasme foaaaaarte târziu. Știam încă foarte puține lucruri despre mine, despre corpul meu, dar un adevăr strălucea orbitor: clitorisul era cheia plăcerii mele și nu aveam de gând să permit nimănui să îmi confiște această bucurie.

Dacă avem suficientă răbdare și încredere să îl ascultăm, corpul nostru ne va da toate răspunsurile. Acolo e, de fapt, locul cunoașterii.

 

 

***

PS: Nu sunt nici sexoloagă, nici ginecoloagă, ci doar o tipă care și-a descoperit clitorisul după ce și-a început viața sexuală. Dacă aveți nevoie de sfaturi sau ajutor vă recomand să vă adresați unei specialiste.

Asociația SEXUL vs BARZA oferă de exemplu un serviciu de consiliere online gratuit la adresa www.facebook.com/sexulvsbarza, dar și materiale informative despre sex și reproducere. Pe canalul lor de YouTube există încă din 2013 un video în care ni se spune care e treaba cu clitorisul.

Sursă foto: clitoris.io

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s