Vreau să trăiesc într-o țară în care o femeie romă trans e Ministră de Interne

 
 Vreau să trăiesc într-o țară în care o femeie romă trans e Ministră de Interne
 în care o poetă feministă e Ministră a Culturii
 și în care unul dintre sutele de mii de copii orfani ai României 
 din ultimele decenii
 e Ministru al Protecției Sociale
 
 
 
 (și restul Guvernului e așijderea)
 
 
 
 Vreau să trăiesc într-o țară în care distribuția bugetului reflectă faptul că  
 viața și bunăstarea oamenilor  
 e principala prioritate.
 
 
 
 Vreau să trăiesc într-o țară
 cu mai mult de 17.4%
 femei în parlament.
 
 
 
 Vreau să trăiesc într-o țară în care politicienii nu își împart
 ciolanul
 ci responsabilitățile.  
 
 
 
 Vreau să trăiesc într-o țară care nu mai cumpără arme
 și tunuri
 și nave spațiale.
 
 
 
 Vreau să trăiesc într-o țară în care toate femeile au cel puțin încrederea în sine
 a unui bărbat de clasă mijlocie mediocru.
 
 
 
 Vreau să trăiesc într-o țară care e pasionată de politică
 îndrăgostită de politică
 obsedată de politică
 o țară care
 mănâncă politică pe pâine.
 Pentru că partidele îi vorbesc.
 Pentru că partidele știu.
 Pentru că partidele se zbat.
 Pentru că partidele fac și dreg.
 Pentru că partidele sunt formate din și pentru  
 toate categoriile sociale, sunt  
 oameni și oamene pe bune care știu să gândească și să crească împreună, inclusiv, comunitar, solidar,   
 nu interese,  
 nu marionete,
 nu ego-uri inflamate,  
 nu sinștri închiși  
 în propria lor bulă
 de experiențe, idiosincrazii, priorități,  
 ca astronauții când ies în spațiul cosmic.
 
 
 
 Vreau să trăiesc într-o țară în care prietena mea Sabina
 care e super-informată, spontană și hâtră
 are propria ei emisiune de dezbateri politice, la oră de vârf,  
 o țară în care multe alte femei umplu studiourile televiziunilor  
 pentru a își da cu părerea
 despre cum ne vor impacta alegerile viața
 în următorii ani.
 
 
 
 Vreau să trăiesc într-o țară în care copiii să fie prezenți și reprezentați
 în parlament
 de o grupare aflată mereu în coaliția de guvernare
 o structură creată special pentru ei,  
 care le oferă și drept de vot de la o anumită vârstă
 și drept la opinie
 și informare,
 pentru că educația politică nu începe niciodată
 prea devreme,  
 doar prea târziu.
 
 
 
 Vreau să trăiesc într-o țară unde toată lumea să aibă o locuință
 permanentă.
 
 
 
 Vreau să trăiesc într-o țară în care nu doar 3 din 10 români își permit  
 să își cumpere de mâncare  
 și să își achite facturile.
 
 
 
 Vreau să trăiesc într-o țară în care lumea își alege munca, vocația, meseria,
 pe alte criterii decât  
 ceva cu care să nu mori de foame.
 
 
 
 Vreau să trăiesc într-o țară care ia în serios catastrofa
 climatică.


 
 Vreau să trăiesc într-o țară în care pensionarele și pensionarii sunt fericiți,
 fiecare în felul propriu,  
 ales de ei,
 la adăpost de  
 lipsuri
 griji
 nepăsare
 Atât de fericiți
 (cum e posibil doar dacă ai avut timp 
 zeci și zeci de ani
 să te cunoști și  
 să cunoști  
 lumea).
 Atât de fericiți încât
 noi toți
 o să îi căutăm să  
 ne împărtășim  
 din
 bucuria și  
 înțelepciunea lor
 și din alte  
 chestii mai concrete,  
 cum ar fi un zâmbet sau  
 o rețetă de cozonac sau
 o vorbă de duh de pe vremea lui Pazvante sau
 convingerea liniștitoare și de nestrămutat că și pe noi,
 la vârsta lor,  
 ne așteaptă  
 vremuri frumoase.
 
 
 
 Vreau să trăiesc într-o țară în care oricine își permite să plece în concediu.
 
 
 
 Vreau să trăiesc într-o țară în care niciun copil nu e bătut.
 
 
 
 Vreau să trăiesc într-o țară în care chiar toată lumea are  
 drepturi egale și  
 șanse egale.
 
 
 
 Vreau să trăiesc într-o țară în care să existe o formă de parteneriat civil,  
 pentru că  
 instituția căsătoriei pur și simplu nu e de ajuns.
 
 
 
 Vreau să trăiesc într-o țară în care nicio femeie nu e violată, hărțuită sau disprețuită.
 
 
 
 Vreau să trăiesc într-o țară în care femicidul e istorie.
 
 
 
 Vreau să trăiesc într-o țară din care nu se pleacă de sărăcie.
 
 
 
 Vreau să trăiesc într-o țară cu drapel, stemă și imn inspirate de Monty Python.
 
 
 
 Vreau să trăiesc într-o țară în care nu există naționalism, ci:
 - un trecut mereu interogat și
 întors pe toate părțile,  
 (nu doar pe una, cea mai convenabilă)
 - un prezent care își recunoaște  
 semnele de întrebare și
 - un viitor la care punem cu toate umărul
 (ca să devină un semn de exclamare).
 
 
 
 
 Vreau să trăiesc într-o țară în care oamenii nu dau doi bani  
 pe bogății
 dacă le aparțin doar lor.
 
 
 
 Vreau să trăiesc într-o țară unde tampoanele sunt gratuite  
 și
     anticoncepționalele sunt gratuite
 și
      educația sexuală e în școli
      și femeile sunt în manuale
                                de literatură  
                                de istorie
                                de biologie (cu organele sexuale și de reproducere corect reprezentate, da, mă refer mai ales la clitoris).
 
 
 
 Vreau să trăiesc într-o țară în care lumea nu alege cel mai mic rău.
 
 
 
 Vreau să trăiesc într-o țară care își dă seama că mângâierea  
 e 
 politică
 fie că ești  
 pe patul de spital
 sau la prima întâlnire.
 
 
 
 Vreau să trăiesc într-o țară care știe
 că a trăi bine
 e un drept
 nu o luptă
 e un drept
 nu o competiție
 e  un drept
 nu o loterie. 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s