Vreau să trăiesc într-o țară în care o femeie romă trans e Ministră de Interne

 
(scrisă cu ocazia alegerilor parlamentare din decembrie 202)

Vreau să trăiesc într-o țară în care o femeie romă trans e ministră de Interne
în care o poetă feministă e ministra Culturii
în care unul dintre sutele de mii de copii orfani ai României
e ministru al Protecției Sociale
în care o persoană cu dizabilități e ministră a Sănătății
iar un fost refugiat afgan e ministru de Externe.

(și tot guvernul e marxist)

Vreau să trăiesc într-o țară în care distribuția bugetului reflectă faptul că
bunăstarea oamenilor
e principala prioritate
iar toate nevoile de bază ale populației sunt acoperite
garantat și gratuit.

Vreau să trăiesc într-o țară care știe să apere sănătatea publică
altfel decât
cu tancurile în stradă.

Într-un stat social,
nu autoritar.

Vreau să trăiesc într-o țară care nu mai cumpără arme
și tunuri
și nave spațiale.

Vreau să trăiesc într-o țară care
mănâncă
politică pe pâine.

Pentru că partidele se zbat.
Pentru că partidele fac și dreg.

Pentru că partidele sunt formate din și pentru
toate categoriile sociale

(nu din capital uman al capitalului,
nu din papagali,
nu din siniștri închiși
în propria lor bulă
de experiențe, idiosincrazii, priorități,
ca astronauții când ies în spațiul cosmic.)

Vreau să trăiesc într-o țară
cu mai mult de 17.4%
femei în parlament.

Vreau să trăiesc într-o țară unde toată lumea are o locuință
permanentă.

Vreau să trăiesc într-o țară în care nu doar trei din zece persoane își permit
să își cumpere de mâncare
și să își achite facturile la zi.

Vreau să trăiesc într-o țară în care lumea își alege munca, vocația, meseria,
pe alte criterii decât
ceva cu care să nu mori de foame.

Vreau să trăiesc într-o țară care ia în serios CATASTROFA CLIMATICĂ
pentru că SE PETRECE DEJA.

Vreau să trăiesc într-o țară în care copiii să fie prezenți și reprezentați
în parlament
pentru că educația politică nu începe niciodată
prea devreme,
doar prea târziu
 iar VIITORUL lor e distrus ACUM.

Vreau să trăiesc într-o țară în care pensionarele și pensionarii sunt fericiți,
fiecare în felul propriu,
ales de ei,
la adăpost de
lipsuri
griji
disperare
Atât de fericiți
(cum e posibil doar dacă ai avut timp
zeci și zeci de ani
să te cunoști și
să cunoști
lumea).
Atât de fericiți încât
noi toți
o să îi căutăm să
ne împărtășim
din
bucuria și
înțelepciunea lor
și din alte
chestii mai concrete,
cum ar fi un zâmbet sau
o rețetă de cozonac sau
o vorbă de duh de pe vremea lui Pazvante sau
convingerea liniștitoare și de nestrămutat că și pe noi,
la vârsta lor,
ne așteaptă
vremuri frumoase.

Vreau să trăiesc într-o țară din care oricine își permite să plece. În concediu.

Vreau să trăiesc într-o țară în care niciun copil nu e bătut.

Vreau să trăiesc într-o țară în care chiar toată lumea are
drepturi egale și
șanse egale.

Vreau să trăiesc într-o țară în care nicio persoană nu e violată, hărțuită sau disprețuită.

Vreau să trăiesc într-o țară în care femicidul e istorie.

Vreau să trăiesc într-o țară care 
  nu vede drapeluri, granițe și steme
ci doar oameni.

Vreau să trăiesc într-o țară în care lumea nu alege cel mai mic rău.

Vreau să trăiesc într-o țară în care oamenii nu dau doi bani
pe bogății
dacă le aparțin doar lor.

Vreau să trăiesc într-o țară care își dă seama că mângâierea
e
politică
fie că o primești
pe patul de spital
sau
la prima întâlnire
sau 

în gând.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s