Aș da zine de la mine…

by doamna goe

Țin minte perfect, cu intensitatea momentelor când te îndrăgostești de cineva la prima vedere, unde eram și ce lumină mă învăluia când am citit prima mea zină. Era 2016 și o tipărisem moca la muncă, dar nu am putut aștepta până acasă așa că am început să o citesc în metrou, până când aproape că mi-am ratat stația.

Evident, nu era o zină oarecare, ci o zină magică feministă, mai exact numărul 1 din Dysnomia (puteți descărca gratuit ambele numere apărute până acum aici). Între timp m-am mai îndrăgostit și de zine fem, o fanzină scoasă la Cluj de către Colectivu’ de fete și disponibilă, tot gratuit, aici – și de Mad ZINE, rezultatul colaborării dintre Mad Pride România și Art200, care poate fi găsită aici.

[Dacă aveți și alte recomandări de fanzine magice vă invit să le menționați în comentarii!]

Suntem în ”luna cadourilor” și știu că multe dintre noi caută modalități de a dărui fără a consuma, de a face cuiva o bucurie fără să adape în același timp setea de profit capitalistă. Cred că mai ales în acest context zinele sunt un dar minunat: le puteți printa la un preț modic sau chiar gratis (în funcție de dotările de acasă) iar majoritatea oferă spațiu și pentru o mică contribuție personală (de exemplu, puteți adăuga un desen sau un mesaj personal pentru prietena voastră în paginile pentru notițe de la sfârșit). Iar dacă nu vă puteți întâlni fizic cu prietenele voastre pentru a le cadorisi, le puteți trimite aceste daruri într-un email festiv, cu multe emoji cu inimioare și sticle de șampanie.

🙂

Dar m-am luat cu reclama și am uitat să menționez, pentru cine nu știe, ce sunt zinele și de ce sunt eu îndrăgostită de ele.

(Fan)zinele sunt publicații alternative, scoase de colective sau grupuri interesate de un subiect comun. Într-o lume obsedată de profit, succes, public țintă, vânzări record, statut și performanță, să citești și să iubești o zină e de-a dreptul vindecător, pentru că zinele există din pură plăcere, bucurie de a împărtăși sau dorință de a fi aproape, prietenie, pasiune, interese comune.

În dexonline, fanzinul (sic) e definit ca „mică revistă editată de tineri pe teme care îi pasionează (science-fiction etc.)” sau ”ziar publicat cu mijloace modeste și destinat unui public limitat de amatori”. Observați accentul pe ”mic”, ”tineri”, mijloace modeste”, ”public limitat”, ”amatori”. De la înălțimea lor academică (unde, ca om de rând, te apucă amețeala), dicționarul și dicționariștii pun la ”locul lor” aceste publicații, de parcă ar fi o joacă de copii. Încă un motiv să le descărcați imediat și să le citiți, zic eu! 🙂 Pentru că fanzinele au un potențial subversiv minunat, sunt o formă de creație și exprimare neîntinată de goana după profit, realizări și măreție, sunt un spațiu unde mi s-a întâmplat să pot să răsuflu ușurată și chiar să mă regăsesc (spre deosebire de dicționare, manuale, reviste pentru femei și alte publicații cu tradiție și ștaif).

Ceea ce mă aduce la al doilea motiv de îndrăgostire: conținutul lor. Ce veți găsi în zinele pe care le-am enumerat mai sus? Printre altele: poeme, povești de viață, eseuri, confesiuni, jurnale de călătorie, benzi desenate, fotografii, colaje și citate. Cum sunt aceste texte/imagini? Ei bine, nu sunt niște producții omogene. Zinele au numeroase colaboratoare, cu istorii, stil, interese diferite. Cele pe care le-am citit eu au ca temă comună feminismul și repoziționarea experienței mad.

Cred că e greu să găsești un numitor comun al tuturor creațiilor adunate în aceste fanzine, dar dacă trebuie musai să zic ceva aș spune că sunt toate realizate într-un fel foarte asumat și în același timp fără ”pretenții autoritare”, adică fără pretențiile pe care le au multe alte publicații, deseori sufocante și toxice: pretenția de a fi savante, atotcunoscătoare, ”trend-setter”, îndreptățite să arate cu degetul etc.

Anumite texte pe care le-am citit în aceste „ziare publicate cu mijloace modeste”, cum le botează dexul, mi-au schimbat realmente viața. O să menționez în cele ce urmează doar câteva exemple, dar ele sunt nenumărate.

Voi începe cu aceste versuri care mi-au rămas pur și simplu în cap și se încăpățănează să îmi revină periodic în minte, ca o incantație învățată fără efort, pentru a îmi aminti cine sunt de fapt:

Corpul meu este egal cu mine,

Eu sunt corpul meu.

Spun că strănut, zâmbesc sau tremur

Dar nu e deloc

așa de simplu.

Corpul meu nu-mi aparține.

Noi suntem unul și aceeași

Și nu există nimic

Care să ne mai separe.

Între noi nu există

nici un fel de spațiu

și nici o relație de proprietate.

Nu sunt stăpâna corpului meu și nici

prizoniera lui.

Istoria noastră e una.

Am iubit și ne-a fost frică

în același timp.

(…)

(Bianca Ela, continuarea în Dysnomia II)

*

Un alt text care m-a ajutat să procesez altfel durerea pierderii în propria mea viață vorbește despre această durere ca despre ”un monstruleț imens, mov și trist. Deși avea o față drăguță, era de trei ori mai mare decât mine și în niciun caz nu încăpea în corpul meu. Mi-l imaginam ca pe un bean bag lângă care mă așezam, mă sprijineam de el, plângeam, el plângea și nu părea că va pleca vreodată sau măcar că se va face mai mic, cât să fim și noi egali” (Sașa Zare, Dysnomia II).

*

Un alt articol cu un impact foarte direct asupra mea a fost și „Conversație cu o prietenă” din zine fem #2, unde două prietene discută solidar despre situațiile de abuz pe care le-au suferit în interiorul unor grupuri în care activează, despre dificultatea de a aborda aceste probleme ținând cont de dinamicile grupului și despre posibile reacții și soluții (de A.M., zine fem #2).

*

Sau aceste pagini din MAD Zine care mi-au plăcut așa de mult că le-am și pozat ca să le am cu mine în telefon tot timpul:

Astfel de pagini (de care zinele abundă) m-au atins, schimbat, încurajat, învățat mai mult decât ar putea să o facă vreodată sfaturile psiholoagelor de prin revistele glossy sau vreo carte de ”dezvoltare personală”.

Așa că vă invit să chemați și voi zinele/zânele să facă minuni în viața voastră și a celor cărora vreți să le faceți o bucurie în acest decembrie ciudat.

*

PS: Dacă tot suntem la capitolul cadouri: un alt cadou senzațional de minunat pe care îl puteți face prietenelor voastre este ultimul număr din CUTRA, revista pop radicală de care nu doar eu ci și toată lumea pe care o cunosc e îndrăgostită. O puteți comanda online aici & primi direct acasă contra unei mici donații.