Lumea crede deseori că cele mai interesante, frumoase și noi lucruri sunt în magazine:
un ceas care îți trimite știri, mesaje de la prietene și îți spune dacă ești prea grasă sau prea slabă, în funcție de erorile actuale ale științei;
o mașină cu și mai mulți cai putere;
o napolitană crocantă învelită în cea mai fină ciocolată elvețiană…
șamd șamd
Dar dacă cele mai interesante lucruri se petrec de fapt în niște blocuri cu fațada mucegăită, când televizoarele amuțesc și oamenii încep să stea de vorbă. Iar cele mai noi ies pur și simplu, cu tenacitate, an de an, din pământ – dacă au primit suficientă lumină și apă.
Dacă lucrurile cele mai frumoase sunt cele pe care le-ai purtat deja 10 ani, care au pete de lapte de când alăptai un copil care e acum în clasa a doua. Iar cele mai de preț sunt cele două fulare tricotate de o bunică care a murit și pe care nici nu le porți de teama pierderii.
Dacă cele mai importante lucruri sunt cele pe care cineva le-a făcut pentru tine – o supă atunci când erai răcită. Și dacă ele nu doar că nu se pot cumpăra, dar există dincolo de bani, dincolo de supermarketuri, dincolo de ambalaje?
Dacă cele mai importante lucruri devin din ce în ce mai rare, înecate într-un ocean de gunoi?