aceste cuvinte mă dor

Activitate/ Pasivitate

Soare/ Lună

Cultură / Natură

Zi / Noapte

Tată / Mamă

Minte / Trup

Inteligență / Sensibilitate

Rațiune / Pasiune


Privesc aceste cuvinte de câteva minute bune. Le-am descoperit, fix în această ordine, într-un text de-al Helenei Cixous.

Le scriu aici și îmi e greu, lungă vreme, să adaug ceva, totul e acolo: întregul ansamblu simbolic în care am fost ”crescută”, un cuvânt care se potrivește cel mai bine în acest punct, pentru că și o plantă mutilată crește, și un copăcel bonsai crește, crește atât cât îi permite mediul, cultura agricolă în care se află.

Am fost aruncată mereu dincolo de linie – termenul de opoziție care nu opune nicio rezistență. Am fost ”definită” în această opoziție, nu m-am plasat singură acolo.

Nu a fost alegerea mea.

Așa cum nu a fost nici alegerea Fratelui meu de a începe fiecare aliniat cu Cuvântul lui.

Așa i-a fost dat.


Activitate/ Pasivitate

Soare/ Lună

Cultură / Natură

Zi / Noapte

Tată / Mamă

Minte / Trup

Inteligență / Sensibilitate

Rațiune / Pasiune


Niciunul dintre noi nu am ales, dar ni s-au atribuit roluri diferite, nu egale. Am fost plasați într-o ierarhie, imaginară dar foarte reală, în care el, ca Bărbat, ca principiu masculin, era pe primul loc.


Superior / Inferior


E ceva ce strigă la mine, strigă de foarte departe la mine și în mine, când văd cuvintele astea, când înțeleg că valoarea mea ca Femeie e definită de Bărbați ca inferioară Bărbaților (ce coincidență).

Fundația științei, fundația filozofiei, fundația psihanalizei, fundația literaturii – toate sunt soclul Bărbatului și mă plasează pe mine la temelie. Eu reprezint acel ceva în opoziție cu care se construiește MĂREȚIA:


Activitatea care prevalează asupra Pasivității

Soarele care luminează ceea ce Luna ascunde

Cultura care ne ridică deasupra Naturii

Tatăl puternic, independent, Forța care susține Mama sensibilă, dependentă

Rațiunea care învinge Pasiunea

Mintea care se ridică deasupra Trupului


Să nu ne amăgim, din cele mai vechi timpuri, atât cât putem răzbi cu ochii în grandioasa noastră cultură vestică (și nu numai), ceea ce ne-a format e o cultură și o ordine simbolică falocentrică.

Bărbații au decretat că bărbații sunt mai șmecheri și au împărțit lumea și valorile conform dorințelor lor. E o mare disperare aici, o mare strădanie de a își afirma independența.

(întrerupem acest program cu o reclamă la scutece și biberoane, mânuite în cele mai multe cazuri de femei:

Datorăm oare această atitudine complet IRAȚIONALĂ a bărbaților faptului că încearcă cu disperare să se convingă de superioritatea lor față de femeile care le-au fost Dumnezee în copilăria mică?

De care a depins – la propriu, nu la figurat – viața lor și tot ceea ce sunt ei?

Să fie ordinea simbolică a inferiorității femeii o declarație de independență față de ordinea concretă: tot ceea ce mișcă în lumea oamenilor iese dintr-un vagin, totul este o submulțime a Femeii.

Să fie oare spaima de a trăi separați de această făptură cu adevărat atotputernică motorul lor principal?

Au nevoie de falsul sentiment de superioritate pentru a putea supraviețui unei lumi în care se simt alungați de Dumnezeea/Mama lor? Și-au inventat ei oare din acest motiv un Tată în Ceruri? S-au imaginat ei oare din acest motiv ca Fiul său de pe Pământ, care se chinuie aici ca vai de el, săracul (sau alte variațiuni pe temă)?

De ce?

De ce?


*


Hey! Bărbați și Femei de orice sexe! Am pentru voi o știre de ultimă oră, de ultimul ceas:

Nu suntem definiți de organele noastre sexuale.

Eliberați-vă.

Nu asta ne definește. Nu suntem definiți de definițiile găunoase atașate organelor noastre sexuale.

Spun ”bărbați și femei de orice sexe” pentru că termenii de mai sus nu se suprapun cu posesia fizică a anumitor organe genitale, ci sunt constructe culturale, care devin concrete prin asumare, când sunt părți constitutive ale unei identități, cel mai des:


Bărbați/ Femei


Dar.

Sunt bărbați care își trăiesc și explorează latura feminină, la fel cum sunt femei care se receptează și manifestă ca ”Bărbați”.

Și mai sunt și cei și cele care, cu corpurile lor, îndrăznesc să treacă peste aceste granițe, persoanele trans, care ne dau exemplul curajului și înfruntă pentru asta cele mai extreme forme de violență și agresiune falocentrică.

*

Schimbarea e posibilă, totul e posibil, pentru oricare dintre noi. Dacă întindem mâna spre oameni, nu spre etichete. Dacă (ne) atingem pentru a (ne) mângâia și a (ne) oferi plăcere, depășind limitele conformismului. Dacă ne privim ca tot ceea ce putem fi, nu ca ceea ce se așteaptă alții de la noi să fim.

Am cunoscut oameni, i-am văzut cu ochii mei, i-am atins. Oameni care au avut curaj să se privească în oglindă și să vadă că au aripi. Nu sâni, nu bărbi, ci aripi.


*


Vreau să

zbor departe

de orice linii despărțitoare

de ”Celălalt”

vreau să zbor

în ”Celălalt”

vreau să devin

”Celălalt”

atât de mult

atât de obscen

atât de aproape

încât să devin

eu.

 

 

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s