Poemul de mai jos a fost publicat în antologia de poezie feministă Arta Revendicării, pe care o puteți descărca și citi gratuit aici.


 Ne-am cunoscut în timp ce așteptam la dentist
 Eram singuri în camera cu reviste cu diete de slăbit și ne plictiseam 
 Mi-a mărturisit că e foarte trist
 Pentru că a fost socializat 
 Ca bărbat (între timp devenit artist)
 Iar acum nu are acces la o gamă largă de emoții
 Despre care societatea crede că sunt rezervate pentru femei
 I-am spus:
 - ”Nu te teme, cu mine poți să plângi cât vrei”
 ... ”chiar și fără temei”
 Ochii i-au sticlit nespus.
  
 Când am ieșit din cabinet, în vrie, 
 a venit glonț la mine: - ”Știi, nu îmi stă în fire, dar voiam să te întreb dacă ai chef să ne vedem la o cafea?”
 L-am privit amețită de anestezie
 Și m-am gândit în sinea mea: 
 ”De ce nu? Toți bărbații cu care am ieșit până acum m-au dezamăgit dar poate el e născut sub altă stea.”
 A fost o idee cam zurlie.
  
 A doua zi am ieșit în Control și a insistat să plătească
 de la prima bere.
 I-am zis că eu câștig destui bani la ruleta rusească 
 (care e munca pe proiecte sociale cu fonduri europene)
 cât să îmi permit două beri pe săptămână în oraș (nu mai mult)
 nu trebuie să se ostenească
 e tutti bene. 
  
 Mi-a vorbit despre cât de important e feminismul pentru el:
 dacă ar putea, ar face chiar un cartel, 
 al feminismului românesc!
 - ”Serios acum, nu glumesc de fel”.
 Apoi a ținut foarte mult să îmi explice
 De ce Polonia avorturile interzice.
 M-am revoltat:
 -”Pe bune?
 Eu nu mi-am mai auzit vocea de când am comandat alune.
 În plus, cunosc subiectul bine, ca activistă. Tu ce experiență ai în zona asta?”
 - ”Ah, nu prea multă, am citit câteva chestii într-o revistă...”
  
 După alte trei întâlniri șarmante
 în care mi-a povestit în detaliu despre ce o să fie următoarea lui carte,
 ne-am îmbătat și ne-am sărutat,
 ceea ce recunosc,
 m-a fermecat
 nițel
 așa că am ajuns la el
 în pat.
 Dar a părut deosebit de încurcat
 când i-am zis că nu fac sex prin penetrare
 decât cu prezervativ
 și mi s-a plâns că în această situație lui nu îi rămâne tare.
  
 A devenit foarte emotiv 
 și a insistat să o facem fără.
 Lacrimile lui lăsaseră deja o dâră... 
  
 Am răspuns fermă dar binevoitoare:
 ”Uite care e treaba, Marcel,
 sexul prin penetrare
 e doar o opțiune
 într-o mare
 de opțiuni.
 Putem să ne simțim bine și aaaltfeeel
 Sunt atâtea lucruri de încercat!
 Pe loc vei ști
 dacă fantezia îți vei folosi.”
  
 Marcel era însă de neconsolat,
 pentru că sex prin penetrare nu îi era dat. 
  
 Atunci m-am enervat:
 - ”Ok, știi ceva? E foarte deplasat
 Să îmi ceri chestia asta în mod repetat”.
  
 Am tras aer în piept și, cu toată demnitatea pe care poți să o ai într-o ipostază seminudă și semibeată în semiîntuneric, 
 am adăugat:
 - ”Pe lângă riscul bolilor cu transmitere sexuală, 
 care nu e deloc de ignorat!
 (mai ales la cât te văd de arogant)
 eu mă mai expun și la o posibilă sarcină - pardon, avort
 iar chestia asta îmi taie orice chef...
 e chiar cireașa de pe tort!”
  
 Și am plecat.
  
 Iar când am ajuns acasă m-am masturbat
 cu gândul la un feminist adevărat
 care mă sărută de parcă s-ar înfrupta dintr-un festin
 în timp ce își coboară mâna spre...
  
 (continuarea într-un episod viitor)