Despre Tolstoi / traducere dintr-un eseu de Doris Lessing

„Treisprezece copii au avut contesa şi Tolstoi. Sonia Tolstaia a născut opt copii în opt ani. Da, au existat guvernante şi doici, dar până şi implicaţiile fizice ale faptului sunt fără îndoială o explicaţie suficientă pentru o mare parte din acele emoţii răscolitoare. (se referă la relaţia tumultuoasă dintre Lev şi Sonia – n.m.)

Treisprezece copii. Treisprezece. Treisprezece. Patru dintre ei, morţi. Nu vorbim despre o ţărancă, o femeie care munceşte pământul, care se aşteaptă la o viaţă grea, ci despre o femeie educată, sensibilă, care nu și-ar fi imaginat niciodată că o să aibă viaţa pe care a fost nevoită să o ducă.

Să ne imaginăm că suntem în casa aceea. E seară, cina a luat sfârşit, vizitatorii şi discipolii sunt prin ungherele şi cotloanele lor. Copiii mai mari nu s-au culcat încă, citesc sau se joacă, vorbesc tare şi tropăie pe podelele de lemn. Cei mai mici sunt cu doicile, prin camerele lor şi fac gălăgie, ca toţi copiii mici.

Tolstoi vrea să fie soţ în seara asta – aşa se exprimă el. Dumnezeu nu-i vine în ajutor în războiul său cu poftele trupeşti. Cel mai nou copil al Soniei are şase luni. Contesei îi e teamă să nu cumva să fie iarăşi însărcinată. În ea se dă probabil o luptă atunci când îl vede pe Lev apropiindu-se, tandru, cu zâmbetul pe buze: sexul fără griji nu a fost încă inventat în laboratoarele lumii.

Ea n-a avut parte de aşa ceva niciodată, niciodată, în viaţa ei. Dacă nu e deja însărcinată, s-ar putea să rămână în noaptea asta. Contele şi contesa, Lev şi Sonia, se asigură că uşile sunt închise şi speră că niciunul dintre copii nu va apărea acolo, vrând ceva. Copilul cel nou e în camera de alături, cu doica. Îi e foame şi scâncetele lui străbat până la ei. Lev trebuie să aibă grijă să nu atingă sânii umflaţi de lapte ai Soniei. La început, ea s-a luptat din răsputeri, a refuzat să alăpteze şi a apelat la doici, pentru că sfârcurile îi tot crăpau, iar alăptatul era o tortură, dar Lev a insistat ca ea să alăpteze. Şi probabil că-şi aminteşte că sfârcurile sângerează uneori, dacă e nerăbdător sau stângaci. Copilul s-a dezlănţuit cu adevărat acum: urletele lui hămesite o vor face pe doică să intre cu el în cameră, dacă nu se grăbesc. Doica, o fată din sat, murmură un cântec de leagăn, iar glasul ei şi ritmurile devin parte din mişcările penetrante ale lui Lev, oricum mai viguroase, pentru că îi cam place fata.

O, Doamne, se gândeşte Sonia, te rog, dă să nu rămân însărcinată. Vai, sper că n-am rămas deja, bietele mele sfârcuri n-o să apuce să se vindece. Cu toate că are grijă şi încearcă să-şi protejeze sânii cu mâinile, laptele ţâşneşte deodată peste tot, pe aşternuturi, pe ea, pe mâinile lui. Plânge, se simte rău, e dezgustată de sine însăşi, dar e foarte mulţumită că are o scuză pentru a-l face pe Lev să simtă ce bestie lacomă e. Aşternuturile trebuie spălate: tocmai ce-au fost schimbate de dimineaţă. Fata care spală o să se plângă din nou: sunt prea multe de spălat, cu toată lumea asta din casă şi cu atâţia copii, şi e greu cu uscatul, când e vreme rea, ca acum. Pe Lev îl scoate din sărite plânsul Soniei, şi e copleşit de vină şi nu se place deloc. Ea se gândeşte la laptele irosit; cu toate că încearcă să-l oprească, urletele copilului din camera vecină îl fac să curgă. Copilul, care acum ţipă, mănâncă mult şi nu e uşor de săturat. „Trebuie să-i încălzesc puţin lapte”, se gândeşte ea, „sper să nu-l fi terminat copiii pe tot la cină.

Nu e niciodată suficient lapte pentru toată casa, cum să mă descurc cu atâţia oameni prin preajmă?” Îi spune lui Lev să se dea jos din pat şi s-o lase singură, să se spele. Da, poate să vină mai târziu, după ce va fi hrănit copilul. El spune că o să doarmă în birou în noaptea asta. Da, se gândeşte ea, ai obţinut ce-ai vrut şi acum poţi să uiţi de mine. Se simte abandonată şi pedepsită.
El pleacă, rugându-se ca Dumnezeu să-l asculte şi să-i potolească poftele.

Scena asta, sau una asemănătoare, trebuie să fi avut loc de o sută de ori.”



Sursă: http://scrierifeministe.blogspot.de/2017/07/despre-tolstoi-traducere-dintr-un-eseu.html

 

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s