Toate poveștile sunt despre tine, Radu

by doamna goe

Prima povestire

Mi-am luat șampon Elseve ca al tău, deși nu mă identific cu brandul. Îmi plăcea cum miroase. L-am folosit mult timp după ce ne-am despărțit, parcă nu se mai termina. Mi-a făcut părul gras. Am ajuns să mă spăl pe cap de două ori pe săptămână și toate fesurile mi s-au îmbâcsit. M-am gândit să îl arunc. Mă gândesc să îl arunc. Dar nu o fac.

Dacă cineva m-ar privi din exterior, cum iau șamponul pe care îl știu de la tine și îl arunc, poate ar crede că sunt prea rănită și nu mai suport ceva ce îmi amintește de relația noastră. Nu e adevărat, Radu. În secunda asta, ca în toate secundele care au trecut de pe 2 ianuarie până acum, MĂ ENERVEAZĂ TOTUL LA TINE ȘI NU VREAU SĂ MAI AM ÎN NICIUN FEL DE-A FACE CU TINE. Șamponul e al meu, nu al tău! Iar asta nu e o reclamă la Elseve, e o reclamă proastă la dragoste.

Citește mai departe.

A doua povestire

Mi-ai spus că nu vrei să mă mai deranjezi cu masculinitatea ta toxică, făceai glume. Radu, tu chiar ai o masculinitate toxică, cuvintele astea nu își pierd din sens dacă le folosești la mișto.

Mai știi când eram pe faleză la Lacul Morii, la a doua întâlnire, și eu ți-am spus că am nevoie de ceva timp să cunosc o persoană mai bine și că durează destul de mult să ajung la intimitate. Radu, un minut mai târziu ai încercat să mă săruți pe gură! Un minut!!!

Dar cel mai grav nici măcar nu e asta, ci că ai inteligența emoțională a unui mosor cu ață, Radu. Dacă nu ai fi atât de încurcat în propriile emoții pe care le urmezi ca un bebeluș iresponsabil… dar nu încep cu asta că durează.

A treia povestire

”Reacțiile nu au întârziat să apară.” Scrie aici la ziar.

Dar tu de ce nu ai întârziat să apari, Radu?

A patra povestire

Fetele spun că ai vrut doar să mi-o pui, că asta e o schemă clasică. După prima noapte de sex, îți dai seama că nu ești ”disponibil emoțional”. Iar eu, care am trauma abandonului din copilărie, mă îndrăgostesc iremediabil de tine DOAR PENTRU CĂ VREI SĂ MĂ PĂRĂSEȘTI.

DEȘI NICI NU SUNTEM ÎMPREUNĂ.

ȘI NICI NU ÎMI PLACE DE TINE DE FAPT.

Înțelegi, Radu? Nu a fost vorba despre tine, oricum, ci despre copilăria mea, asta li se întâmplă multor femei. Am sindrom post-traumatic pentru că atunci când cineva pleacă de lângă mine, strălucește așa, ca un pom de Crăciun.

A cincea povestire

Cine naiba te crezi cu berile tale artizanale?

A șasea povestire

Știi ce mi-a rămas în minte în mod foarte bizar? Prietena lui Bursucu’, Simona, cu care m-am văzut doar o dată, mi-a adus și mie la petrecerea de Crăciun o felicitare desenată de ea, cu urări scrise de mână (era foarte drăguță, cu o figurină din turtă dulce care semăna cu mine, mai știi?).

Deci Simona le-a făcut cadouri tuturor prietenilor Bursucului și chiar și aventurilor lor trecătoare pe care le văzuse o singură dată în viață, adică mie. Iar Bursucul nu a făcut nimic în afară de niște râgâieli după masă.

E singura chestie care mi-a rămas din relația noastră (sticla de Elseve nu se pune).

A șaptea povestire

Când am fost la tine prima oară m-am mirat că ai așa multe coșuri de gunoi. În apartamentul ăla super-înghesuit ai câte un coș de gunoi în fiecare cameră și bucătăria e plină de ele. Pe bune acum, Radu, cine mai face așa ceva? Dar am zis să nu te judec.

Apoi, când ai sărit pe mine de parcă venea apocalipsa în câteva minute și n-ai avut răbdare nici să ne dezbrăcăm am zis ok, să nu întrerup flow-ul, îl iau cu binișorul (observi ironia, Radu?). Dar totul a durat trei minute și nici măcar nu m-ai întrebat dacă am avut orgasm.

Ce fel de om ești, Radu, pe bune acum?

Nu plânge.