Ovar frumos, cu cetina tot verde

În cei 2 ani de când trăiesc în Berlin, singura persoană care m-a întrebat vreodată dacă am copii a fost asistenta ginecoloagei mele, prin intermediul unui formular (în care trebuia să menționez și dacă am avut cancer sau vreun infarct).

Destinul ovarelor mele (trecut și viitor) – nu pare să intereseze pe nimeni aici. Și asta nu pentru că nu i-ar interesa persoana mea, dimpotrivă. În ultimul timp am fost nevoită de atâtea ori să răspund la întrebări despre mine încât am ajuns să mă gândesc foarte serios să îmi inventez câteva hobby-uri ca să fiu mai interesantă. Toată lumea de aici pare să facă ceva insolit, de la contabile care sunt DJane noaptea până la taximetriști care strâng bani ca să deschidă o grădiniță. O lume diversă și cosmopolită cu un singur numitor comun: 0 interes pentru ovarele mele.

Recunosc că nu e ceva ce mi-a sărit în ochi din prima zi ca emigrantă, ci mai degrabă ceva ce mi-a sărit din ochi. Ovarelor mele le-a luat câteva săptămâni să realizeze că nu le mai bagă nimeni în seamă și abia când m-am întors în România am înțeles cu adevărat gravitatea situației.

Încă din prima zi în dulcea mea patrie, am fost chestionată de 3 ori* în privința lor:

1. De către doamna Calotescu de la parter, de la care mă așteptam la ceva mai multă creativitate ca fostă profesoară de română, dar care a reușit doar performanța de a rosti în aceeași propoziție cuvintele: ”e”, ”păcat”, ”acuma”, ”cât”, ”ești” și ”tânără”

2. De către Mihaela de la frizeria XXL Cut, care m-a recunoscut într-un final – după ce mi-a tuns bretonul de emo – și ale cărei cuvinte de rămas bun nu au fost, așa cum mă așteptam ”hai, merci frumos!” (pentru bacșișul generos pe care i l-am lăsat) ci mult mai încurajatorul ”hai, ce mai aștepți, că eu am deja doi!?”

3. De către angajatul Vodafone căruia i-am răspuns din greșeală în timpul unei partide de sex și care a avut tactul să întrebe câți copii am și ce vitamine le dau de sunt așa gălăgioși.

*rudele de gradul I se exclud din această numărătoare pentru că pentru ele persoana mea e redusă din oficiu la niște ovare umblătoare care nu sună destul de des acasă.

Chestia asta m-a pus pe gânduri și am decis să întocmesc, pentru mine, o listă de răspunsuri cu care să închid gura lumii (sau să o deschid, dar în formă de O).

De acum înainte, dacă cineva o să mai aibă lipsa de tact să mă întrebe lucruri atât de personale (și să bată apropouri) va primi unul dintre răspunsurile din antologia* de mai jos.

*aleatoare, subiectivă și personală!

Câteva motive pentru care nu fac copii:

#1

Realitatea incontestabilă a faptului că schimbările climatice sunt cea mai mare problemă cu care ne confruntăm în prezent și dorința de a economisi 58 de tone de dioxid de carbon pe an, de-a lungul și de-a latul vieții mele.

De acum înainte, dacă am timp, chiar o să le desenez pe la cumetrii rudelor și cunoștințelor pisăloage următorul grafic pe un șervețel:

#2

Epiziotomia (conform unui studiu din 2013, o mamă din România aflată la prima naştere are sub 5% şanse să plece din spital fără să-i fie tăiat perineul, chiar dacă naşterea este complet normală)

#3

Incontinența urinară (50% dintre gravide se confruntă cu incontinență urinară după naștere, 1/3 până la 1/2 dintre femeile afectate raportează pierderi ocazionale de urină chiar la 5 ani după ce au născut)

#4

Sfârcurile sfâșiate și însângerate

#5

Nopțile albe

#6

Alte 7,665,473,750 de motive, câte unul pentru toți oamenii de pe planetă.

Status: 23 noiembrie 2018. În 2050 populația globului va ajunge la 10 miliarde.

#7

Depresia post-natală (afectează una din șapte mame)

#8

Spitalele insalubre

#9

Biberoanele roz sau bleu

#10

Tot calabalâcul pe care ajungi să îl cari după tine peste tot.

#11

Preeclampsia (o afectiune care apare doar in timpul sarcinii – Organizația Mondială a Sănătătii, estimează că afectează 2 până la 8% dintre femeile însărcinate din întreaga lume)

#12

Trombolfilia   

#13

Mastita

#14

Faptul că nu vreau să prestez (nu doar gratis, ci aducând bani de acasă) munca de reproducere de care depind toate rotițele unui sistem bolnav. Un sistem care se preface că producția de resursă umană e un miracol de valoare ”inestimabilă”, adică, în traducere ”neglijabilă”. O scuză foarte bună pentru a o plasa într-o zonă invizibilă (mai ales financiar, aspectul cel mai important în zilele noastre, că de, ne reproducem în capitalism).

#15

Merită repetat: meseria de mamă e teribil de subestimată și execrabil remunerată, deși e munca cea mai intensă, solicitantă, riscantă și importantă pentru specia umană.

#16

Bărbații

#17

Bărbații cu care am avut eu de-a face

#18

Oricât de drăgălași și amuzanți ar fi copiii, nu poți să ai o conversație decentă cu ei până la vârsta de 7 ani. 🙃😋😜🤠🤡😇

#19

A face un copil implică riscuri uriașe. Nu doar legate de sănătate – ci și financiar, printre altele. Devenind mamă, aș putea ajunge într-o situație economică mai vulnerabilă, depinzând în mai mare măsură de veniturile partenerului – care poate, așa cum i s-a întâmplat unei prietene de-ale mele – să mă părăsească la un moment dat, retrăgându-și sprijinul. Iar ”ieșirea” mea – fie doar temporară – din câmpul muncii va fi cel mai probabil taxată de actualii și viitorii mei angajatori. Asta ca să enumăr doar două posibile scenarii.

Așa cum notează și Cordelia Fine în cartea ei, Testosterone Rex, în care demontează mituri legate de masculinitate și feminitate, ideea că bărbații sunt cei care își asumă, în general, mai multe riscuri e invalidată de comportamentul majorității femeilor care devin mame (în măsuri variind de la o țară la alta și caz la caz).

#20

Urletele

#21

Insomniile

#22

Faptul că avem atât de puține exemple de femei care își trăiesc viețile după alte modele decât cele ale familiei și maternității, încât mi se face chef de inovație. 😉

#23

Bucuria de a fi citit autoare care vorbesc deschis și direct despre acest subiect – cum ar fi Caitlin Moran. Spre desfățul rudelor și cunoștințelor curioase am și tradus un scurt fragment dintr-un text de-al ei, pe care am de gând să îl printez și să îl trimit anonim, prin poștă, următoarelor 10 persoane care mă vor întreba…

#24

”Și tu, când… ?”

Comments

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s