Mă simt limpede, ca un râu rece de munte care curge bolborosind peste pietre, peste cioturi, peste frunze uscate și crengi aduse de vânturi în albia lui. Pe toate le primește fără să crâcnească, iar limpezimea îi rămâne neschimbată.

Pe fundul apei se odihnesc o infinitate de fire de nisip, iar pe alocuri pândește o clisă neagră, mâloasă dar compactă.

Când razele de soare străbat valurile cristaline, micile fire de iarbă care tremură în îmbrățișarea lor rece capătă o culoare aproape ireală, un verde transparent care pare trasat cu carioca de niște extratereștri.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s