Jurnal de război

În ziua în care ne-am întâlnit prima oară am văzut trunchiuri de copaci retezați în pădure, cu măduva de culoarea dovleacului. Am cules conuri de pin înghețate de pe drum și le-am rupt în mai multe locuri ca să le adulmec mirosul de rășină din inimă. Am tras adânc în piept aerul care venea din trupurile lor uscate și reci, uneori cu dezamăgire, alteori cu recunoștință.

În ziua în care ne-am văzut prima oară am stat la câțiva metri de un foc adevărat, într-o cabană, lângă un lac. Am privit focul în ochi și el m-a privit pe mine și ne-am recunoscut. M-a chemat mai aproape. Nu îmi era teamă.

În ziua în care ne-am văzut prima oară am călcat în picioare zeci de mii de frunze veștede. Am înțeles că pădurea e pe rând maternitate și cimitir. Am îngenunchiat în fața unui copac pentru a mângâia mușchiul crescut în umbra lui, mi-am ascuns degetele în verdele lui intens.

În ziua în care ne-am văzut prima oară am mijit ochii ca să văd soarele mângâind vârfurile pinilor și am tânjit după atingerea razelor lui. Dar am îmbrățișat mai târziu fără rușine ceața cenușie și rece care se deșira ca un ghem pe potecă.

În ziua în care ne-am văzut prima oară am mâncat bomboane umplute cu lichior ieftin pe un peron de gară de provincie în compania a trei femei. Erau niște sticluțe mici de ciocolată învelite în staniol, miniaturi ale mărcilor de alcool pe care le conțineau. Votcă Sobieski, rom Havana, tequila Sauza. M-am bucurat de ele, ca de ceva fistichiu ce venea din afara universului meu, ceva ce făcea sens în acel moment anume, când transpirația începea să îmi înghețe pe șira spinării și mirosea a înserare.

În ziua în care ne-am văzut prima oară am întârziat la întâlnirea cu tine. Nu știam că mă întâlnesc cu tine. Dacă aș fi știut aș fi adus cu mine carne portocalie de trunchi de copac sau pietre cotropite de mușchi sau conuri de pin cu inima de rășină intactă… orice amuletă care ar fi putut să mă păzească. Dacă aș fi știut că mă întâlnesc cu tine aș fi tăcut mai mult și aș fi luat notițe mentale, acum de exemplu nici nu mai țin minte cu ce erai îmbrăcat. Cred că un pulovăr negru și o cămașă.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s