Trebuie să ne facem daruri.
Să memorăm cu atenție
data de naștere, a noastră și a celorlalți.
Încă de dimineață,
sărbătorita să primească de la prietenele ei
o cravată argintie care să-i limpezească mâinile,
o portocală care să-i împrospăteze surâsul,
neapărat, câteva idei
care să-i desăvârșească forma inimii.

Dacă una dintre noi s-a îndrăgostit,
să-i dăruim imaginea duratei,
iar dacă s-a îmbolnăvit de iubire,
să-i dăm să bea tinerețe și demnitate
dintr-un pahar curat, pictat cu-o floare.

Unele se vor împotrivi:
din trufie, din prea multă singurătate,
sau pentru a nu ne rămânea datoare
(ca și când nu ne-ar fi datoare, oricum,
pentru că respirăm și ne mișcăm alături de ele,
împărțind destinul unic al lumii).

Să nu ne descurajăm.
Să trecem dincolo de trufia, de singurătatea lor,
cu daruri în mâini,
cu adevăruri necruțătoare,
precum și cu obiecte mai blajine,
ca, de pildă, o zebră din material plastic,
o măsură de vals, un abajur,
iar dacă totul merge bine,
cu o oglindă în care să ne cufundăm împreună obrazul,
făcând-o vastă ca marea.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s