Cum am învățat să sărut la 30 de ani

S-a tot făcut mișto de găselnița asta, prin rețele sociale și nu numai: cum poveștile noastre de adormit copiii conțin scene de abuz, pentru că prințesele și Albele ca Zăpezile și Cosânzenele sunt sărutate în timp de dorm duse, deci fără consimțământ. Pentru mulți, observația asta e o glumă în sine, un fel de chichiță absurdă a feministelor nebune care caută nod în papură peste tot.

Recunosc că și eu m-am gândit la ea inițial doar cu jumătate de creier, considerând că e relevantă mai mult pentru părinții cu fetițe mici, expuse la genul ăsta de povești. Asta până când, recent, mi-am dat seama că și eu (fluturare de mână și plecăciune umilă) sunt o astfel de prințesă

Să vă spun câte ceva de despre mine. Am instincte de vânătoriță (și nu înțeleg de ce varianta feminină a cuvântului ăstuia există doar la diminutiv?!). Îmi place să iau inițiativa. Să fac primul pas, al doilea, al treilea. Nu am nicio jenă să invit bărbați în oraș, la o cafea, la cules de vie, unde trebuie. Pe scurt, sunt o cuceritoare. Dar până la un anumit punct, de care mi-am dat seama recent. Când vine vorba de pupat, mă blochez. Și nu e vorba doar de faptul că toate basmele, filmele și videoclipurile pe care le-am consumat vreodată mi-au programat mintea să aștepte gestul bărbatului. Nu, partea cea mai dificilă e felul în care e făcut pasul, în sine. Nu am o problemă să iau inițiativa, dar am o problemă să ating buzele cuiva fără să fiu sigură că el își dorește asta.

Pup-o, băăă!

V-ați gândit vreodată cât de bizar e să săruți pe cineva fără să știi sigur dacă persoana respectivă e în același film cu tine? Și cât de greu e să interpretezi comportamentul cuiva? Ceea ce pentru unii e flirt obraznic poate fi pentru alții un gest de politețe, pentru că fiecare dintre noi are granițele, experiențele și preferințele personale.

Femeile par să se gândească la aspectul ăsta mai rar, deși le interesează în aceeași măsură ca și pe bărbați. Prietenele mele mi-au spus că nu își pun problema asta aproape niciodată, așteaptă pur și simplu să fie pupate de băieți, e ceva de la sine înțeles.

Și schema pare să funcționeze: bărbații pe care i-am interogat în privința asta mi-au confirmat, resemnați, că și ei consideră, fără echivoc, că asta e responsabilitatea lor. Mi-au mărturisit însă că rolul ăsta vine cu multă presiune, e ca o ”probă”. Trebuie să stăpânești arta de a crea ”momentul” potrivit, apoi să iei inițiativa, să faci ”mișcarea”.

Scheme, schițe

Am încercat și eu chestia asta cu atmosfera, dar are niște dezavantaje. Să zicem că reușesc să conving pe cineva să meargă cu mine pe o alee foarte, foarte întunecată, dar cum ajung de aici la pupatul propriu-zis?? De la amicul Radu citire: propui să vă așezați pe o bancă sau pe iarbă, important e să stați cât mai aproape, apoi faci un gest mai mic, de exemplu să o iei de mână.. pardon, să îl iei de mână. Și vezi cum reacționează. Sau ieșiți la dans și la un moment dat trebuie să vină și o melodie mai romantică și atunci faci mișcarea. Sau mergi cu el într-un bar unde puteți sta mai aproape. Sau, cel mai ușor, mai spune Radu, faci pe fraiera și îl lași pe el să se descurce (Radu nu mă cunoaște prea bine, dar eu știu adevărul: a face pe fraiera nu e niciodată cea mai simplă soluție, dimpotrivă, deschide un cerc infinit de fraiereli!).

Soluțiile prezentate de el nu m-au ajutat prea mult. Eu vreau să mă sărut, adică: să ating cu buzele și limba mea buzele și limba unei alte persoane, nu să joc teatru! După o perioadă de întors problema pe toate fețele, mi-am dat seama care e soluția: suntem o specie bipedă și înzestrată cu darul vorbirii! De ce oare m-am tot avântat până acum în jocurile seducției ca într-un film mut, în care nu mă încumetam să scot o vorbuliță despre intențiile mele, de parcă aș fi încălcat prin asta o regulă nescrisă? Cum altfel puteam să aflu dacă cineva chiar își dorește să mă sărute?

Așa că mai nou fac ceva foarte simplu:

(momente de suspans)

(suspansul crește)

(suspansul devine insuportabil)

ÎNTREB!

(direct) Pot să te sărut? (cu poftă) Ți-ar plăcea să ne sărutăm? (jucăuș) Ce-ar fi dacă ne-am săruta? (galeș) Mă întrebam… cum ar fi să ne sărutăm? (pe ocolite) Cred că mi-ar plăcea să te sărut. (privindu-l în ochi) Aș vrea să te sărut. (șamd etc lala)

Recunosc, prima oară a fost mai greu.

Și a doua oară.

Dar a meritat, pentru că m-am simțit mai sigură pe mine de fiecare dată. Și scena a fost super mișto și romantică chiar și cu partea de dialog!

Apropo, sunt de acord să încercați și voi metoda mea dacă vreți, aveți consimțământul meu.

Am auzit că mai nou prințesele poartă pantaloni, le place să călărească și își scriu singure poveștile.

Sursă foto: http://www.alex.ro/pup-o-ba/

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s