Imaginați-vă un univers paralel în care USR-ul chiar e un partid de centru rezonabil, cu Florina Presadă președintă (știu, e un mare efort de imaginație, dar hai să încercăm). Suntem în decembrie 2020, alegerile parlamentare așteaptă după colț. Cu o zi înaintea ultimei confruntări televizate a liderilor principalelor partide, Cristi Julică, PR-istul fără scrupule al lui Presadă, află că Orban a acoperit niște cheltuieli private cu bani de protocol, deci publici, și aleargă la șefa lui să îi ofere ”cheia” pentru compromiterea unui adversar important. Presadă refuză pe loc, fără să clipească, să folosească ”bomba”, așa că aceasta ajunge până la urmă la Ciolacu și e dezamorsată în timpul dezbaterii în prime-time.

Pe când jucam eu șah – în intervalul de viață 6-16 ani – circula o vorbă care mi-a fost spusă de multe ori direct în față: ”există șah și există șah feminin”. Adică șahul feminin e așa, pe lângă, să nu zicem că nu e. Să dăm acadele la copii.

Am început să mă uit la The Crown din cauza peer pressure. Dar – țin să adaug – și pentru că, în adâncul sufletului, speram ca familia regală să fie prezentată ca ceea ce sunt convinsă că este în realitate (fără a avea dovezi directe, cred asta din simplă răutate): o familie disfuncțională. Pur și simplu mi se părea singura abordare sensibilă, care să merite audiențele. Dar nu, nici măcar bruma asta de satisfacție nu mi-a fost dată, dimpotrivă.