E timpul să vorbim despre… “A fost odată… la Hollywood”

Personajele tale masculine sunt macho, condamnă lacrimile vărsate de bărbați în public, urăsc hipioții, se bagă la cafteală (ba chiar la violențe extreme), au orgolii care trebuie hrănite bine și soții trofeu (Rick) sau un femicid la activ (Cliff). Ceea ce ne prezinți sunt niște icoane ale masculinității toxice, puse într-o asemenea lumină încât, deși vedem toate aceste detalii sordide, nu ne putem lua ochii de la ei.

Latest articles

Petronela Rotar, ”Orbi” — Scrisul ca terapie

Literatura și nu numai (produsele culturale în general) abundă de perspective masculine sau idealizate ale iubirii, așa că m-am bucurat să găsesc în “Orbi” perspectiva unei femei care încearcă să privească în ”unghiul mort” al iubirii romantice, să reconstruiască cursa ei nebună pentru fericire și momentele cele mai traumatizante, când a dat cu mașina de parapet (la propriu și la figurat).

Autoportret cu dorință

Aveam 7 ani și așteptam, ca de obicei, pe banca din fața școlii să vină ai mei să mă ia de la semiinternat. Era toamnă și se însera. Telefoanele mobile nu fuseseră descoperite încă, așa că mintea mea rătăcea neprihănită printr-un univers fără pixeli, când a ajuns la două concluzii importante: 1. Dumnezeu nu există…

Ascultați

În urmă cu vreo 7 ani, când lucram ca traducătoare, am dat de expresiile ”war on women” și ”rape culture” într-un articol despre o femeie ucisă în urma unui viol în grup în India. Era prima oară când întâlneam aceste concepte și am reflectat îndelung asupra lor, pentru că erau cumva nefirești pentru mine și, recunosc, mi se păreau foarte puternice, niște declarații extreme. Au planat mult timp în mintea mea, ca doi fluturi negri. Le-am tradus ca ”război împotriva femeilor” și ”cultura violului”.

8 iulie 2019

A sosit vacanța cu trenul din Franța și a adus și o ediție proaspătă a Stării de Luni cu ea.